1939, iunie, Piața Amzei, București.

„În dreapta localul Primăriei de galben iar în stânga biserica Amzei” (notă pe spatele fotografiei de George Potra)

Se poate observa perspectiva frumoasă asupra bisericii, care nu era încă „încălțată” de blocuri.

1939, iunie, Piața Amzei, București.

notă pe spatele fotografiei de George Potra

18 mai 1938, Lisabona. Lucian Blaga, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia, depune o coroană de laur și bronz la mormântul Eroului Necunoscut, imediat după prezentarea scrisorilor de acreditare.

‎18 mai 1938, Lisabona, Lucian Blaga

Intră într-un magazin și se duce la proprietar:

- „Bună ziua. Aceasta este CV-ul meu. Aș vrea să mă angajez în compania dumneavoastră.”

- „Sunteți sigur?”

- „Bineînțeles.”

- „Ok. Puteți începe munca de mâine. Veți luca 4 ore pe zi. Veți avea un salariu de 3.000 Euro/lună. Veți avea un Mercedes ca mașină de compania și veți putea alege dintre modelele noastre pe care le doriți ca șofer și secretară.”

- „Domnule, vă bateți joc de mine?”

- „Dumneavoastră ați început.”

Să luăm exemplul segmenului Eolian, cel mai dinamic în acest moment. A atras interesul mai multor companii mari și fonduri de investiții, dar există anumite probleme „evidente” de care trebuie ținut cont, înainte de a demara o investiție de acest tip. În continuare vă voi prezenta 10 dintre acestea:

1. Măsurători de vânt

Nu zâmbiți. În România anului 2012, există mai multe persoane care încearcă să vândă proiecte, fără măsurători profesioniste ale vântului (!) Au milioane de scuze, dar nu există motive pentru ca cineva să își piardă timpul cu aceste cazuri.

2. „Trebuie să ne dați bani pentru a ne demonstra că sunteți serioși. Apoi puteți verifica documentele proiectului.”

Am auzit această frază de vreo 20 de ori în ultimul an. Scuza este că „proprietarul nu vrea să își piardă timpul cu oameni care nu sunt investitori adevărați”, dar eu nu cunosc mulți investitori adevărați care ar accepta asta.

3. Avem nevoie de un transformator? Da și de toate detaliile legate de proiect

Majoritatea proiectelor de energie eoliană din România au nevoie de un transformator, pentru a se conecta la rețea fără probleme. Proprietarul ar trebui să studieze cazul și să poată oferi soluția tehnică aleasă.

4. Cum ne conectăm la punctul de evacuare?

Jumătate dintre proiectele din România se opresc când ajung la această întrebare critică: Cum ne conectăm? Dacă proiectul trece peste proprietăți private, problema trebuie rezolvată în avans. Dacă ruta nu este 100% sigură, investitorul va ajunge să fie șantajat și nimeni nu are timp și bani de pierdut.

5. Costul conectării la rețea

Cunosc proiecte în care conectarea la rețea crește investiția totală cu mai mult de 30%. Unele dintre ele merită investiția chiar și în acest caz, datorită vitezei vântului și producției nete de MW/h. Care este statutul proiectului vostru?

6. Ce ar trebui să includă business planul?

Tot! Dar mulți proprietari nu pot prezenta un plan care poate fi considerat de încredere. De ce? Pentru că aceste planuri trebuie scrise de companii specializate. Și aceste companii au tarife mari …

7. Când plătim?

Știu, atitudinea tipică este: „Vreau să vând acum, fără să aștept ca investitorul să construiască proiectul”. Dar investitorii serioși întotdeauna preferă să lase o sumă pentru sfârșitul construcției, astfel asigurându-se că proprietarul îi va asista pe toată durata construcției.

8. Un preț scăzut pentru un proiect nu este întotdeauna atât de ieftin pe cât pare

Prima dată când mi s-a oferit un proiect eolian la un preț foarte mic, am fost fericit. Apoi m-am uitat la viteza vântului, producția netă de MW/h și costul conectării la rețea. Am calculat cu un coleg și ne-am dat seama că prețul ar fi fost mare chiar dacă proiectul ar fi costat 0 Euro.

9. Există spațiu pentru speculații?

România nu are un număr nelimitat de MW pentru care oferă subvenții. Cifra este specifică și va fi acoperită, cel mai probabil, în 2013. Dacă intenționați să cumpărați și să așteptați, atunci riscați să rămâneți blocați precum proprietarii de active imobiliare.

10. Hârtii, hârtii, hârtii

Lucrul pe care îl plătesc investitorii imobiliari acum este lipsa documentelor pentru proprietățile lor. Specia umană ar trebui să evolueze. Ar trebui să învățăm din greșeli și să fim foarte atenți, chiar și atunci când vine vorba despre Energia Verde. Dacă documentele nu sunt în ordine, ne asumăm un pariu foarte mult prea riscant.

Care este părerea voastră?

Prezentarea de moda a lui Alexandru Ciucu, “L’Homme Roi”, m-a surprins placut. Din experienta avuta cu alte evenimente asemanatoare, stiam ca daca vii la fix – adica la ora anuntata pe invitatie, vei petrece cel putin vreo 60 de minute, “socializand”. Apoi vor urma 15- 20 de minute in care modelele vor defila pe podium. Dupa care, toata lumea va da navala pe usa de la iesire, isi va lua cadoul (daca e cazul) si se va duce in treaba ei.

Ei bine, ieri scenariul a fost un pic diferit. La ora 8 o mare parte din invitati isi ocupasera locurile in salonul “Le Diplomat” de la Athenne Palace Hilton. Printre acestia, Margareta Paslaru (imbracata intr-o tinuta eleganta, completata de o toca cu voaleta), Virgil Iantu (foarte serios – nu l-am vazut zambind nici macar o data), Dana Savuica, Adela Popescu si Radu Valcan, Dana Rogoz, Cosmina Pasarin (cu un outfit & coafura care mi-au placut), Alina Sorescu – proaspata si placuta, asa cum o stiam, si lista poate continua. Era cat pe ce sa-l uit pe Irinel Columbeanu (dar e si firesc, doar are nevoie de costume facute la comanda).  Lobby – ul gemea de jurnalisti si camere de luat vederi asadar din punct de vedere mediatic, prezentarea lui Alexandru Ciucu a fost o reusita.

Si ceea ce am vazut pe podium m-a incantat. Primul meu gand a fost acela ca si in Romania exista barbati care arata bine. Costumele, camasile si accesoriile trebuie sa fie devina, nu degeaba colectia se intituleaza “L’Homme Roi”. Am observat ca se poarat camasile lila, mov si roz, costumele in dungi, sacourile  cu petice la coate, pantofii maro. Ba chiar si rosii, atunci cand sunt asortati cu o haina in aceeasi culoare. Pantalonii sunt drepti. Sacourile urmaresc linia corpului. Una peste alta, un barbat care imbraca creatiile lui Alexandru Ciucu, capata o alura de James Bond.  Sau de….rege.  Caci sursa de inspiratie a colectiei “au fost nuntile regale care au avut loc in 2011 la Londra si la Monaco pornind de la aceste frumoase dar reale povesti de dragoste in care doua femei din popor, ajung printese datorita calitatilor lor umane.  Desi nu toti ne nastem nobili, nimeni nu ne impiedica sa ne comportam ca un rege. Asa a aparut L’Homme.Roi 2012.” (designerul pentru ADPM – interviul integral, aici).

In concluzie, daca ai 1500 de euro de cheltuiala si esti un barbat puternic, elegant, chic si sensibil la detalii, care reuseste  in viata si impune respect fara a fi nevoie sa faca o demonstratie de forta, hainele astea sunt pentru tine. Am ales cateva tinute care mi-au placut. Din pacate, fotografiile nu sunt la o rezolutie foarte buna (le-am fotografiat cu telefonul, din catalogul de prezentare) dar suficiente sper, pentru a-ti face o idee.

The SUIT

se poarta cu botine de piele intoarsa de culoare maro

se poarta cu pantofi de culoare maro

SUMMER

se poarta cu pantofi maro, cu siret si curea asortata

RELAX

se asorteaza cu botine maro, de piele intoarsa; curajosii pot purta pantofi de culoare rosie, ca in prezentare

CEREMONY

din pacate, poza nu reda textura pretioasa a materialului; se poarta, musai, cu pantofi de piele lacuita

Rând pe rând, America este descoperită de egipteni, de populaţiile fugite din Canaan la data cuceririi acestei ţări de către Iosua, de fenicieni, greci, romani, de celţi, de gali, de frisoni (olandezi), de sciţi şi chiar de tătari.

Franciscus Vatablius şi Stephanus opiniază net pentru indienii asiatici. Tornielli, care nu exclude o călătorie a romanilorîn America, lucru de altfel susţinut la vremea lor de Acosta şi Goropius, vede în populaţiile din America nişte descendenţi ai lui Sem şi Ham, cei doi fii ai lui Noe şi consideră că “primii” americani ar fi sosit din Asia “peste” Japonia. Arius Montanus (publică în 1530 o Biblie poliglotă), autor spaniol, Gilbert Genebrand, profesor de ebraică, ca şi Vitablius şi Marcius Lascarbotus, urmărind în operele lor părerile lui Las Casas, încearcă să dovedească sosirea în America nu numai a…triburilor lui Israel, ci a canaaniţilor. De fapt cele 10 triburi de israeliţi luate în captivitate de regele asirian Psalmanazar (după alţi autori de regele Sargon în anul 721 î.e.n.) şi a căror urmă o căutau în zadar istoricii din apusul Europei în cursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea sunt plasate în Americanu numai în bănuielile lui Las Casas, ci şi de investigaţiile ştiinţifice ale lui Andrei Thevet un alt autor care se sprijină în afirmaţiile lui pe cele scrise de englezul Th. Thorowgood în 1650.

Bartolome de Las Casas, marele şi poate primul prieten al indienilor atât de crunt urgisiţi de spanioli, trăgând concluzii evident greşite din îmbinarea unor legende locale cu tradiţia creştină, a lansat teoria după care indienii americani ar fi, cel puţin în parte, urmaşii celor 10 triburi ale lui Israel, cărora Biblia le-a pierdut urma. Cu un veac în urmă, lordul englez Kingsborough şi-a cheltuit întreaga avere pentru documentarea ştiinţifică a acestei teze, publicând pe cheltuiala sa o operă în mai multe volume.  

Tot acum, un renumit învăţat al vremii, iezuitul Athanasius Kircher, cunoscut enciclopedist german din secolul al XVII-lea, pledează ferm pentru vizitarea americanilor de către egipteni via canare, iar Roderic a Castro de către vechii greci.

Pentru Emanuel de Moraes, străinii veniţi de peste mări sunt cartaginezii, iar Abraham Mylius vorbeşte despre o migraţie celtică. Robertus Comteus încearcă să demonstreze cu mare lux de amănunte prezenţa fenicienilor în America.

Hugo Grotius nu se dă în lături de a-i împinge până la malurile Americii pe etiopieni ori pe finlandezi, pe urmele călătoriei reale a vikingilor, despre care nu uită să amintească. 

În sfârşit, pentru a completa vastul şi pestriţul tablou al prezentării acestor reale sau închipuite contacte dintre oamenii Lumii Vechi şi ai Lumii Noi, mai trebuie amintit şi Eduard Brerewood, care, mai fantastic, nu ezitase să-i aducă în America până şi pe tătari.

Toate aceste lucrări au însă marele merit de a fi ridicat problema şi pe alocuri de a fi încercat s-o soluţioneze, punând la baza argumentelor folosite, de multe ori, piese valabile.

Un lucru rămâne cert. America a fost descoperită de către oameni veniţi dinspre răsărit şi apus, peste oceane, cu mult înainte de Cristofor Columb. Momentul istoric din data de 12 octombrie 1492 nu reprezintă decât redescoperirea unui vechi continent.

Cei care l-au descoperit primii au fost oameni veniţi de departe, tocmai din lumea însorită a Mediteranei, de pe ţărmurile înceţoşate ale nordului european, din lumea insulelor Pacificului sau de sub soarele arzător al sud-estului asiatic…

“«Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere şi cu tânguire; şi să sfâşiaţi inimile voastre, iar nu hainele voastre; şi să vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru, că milostiv şi îndurat este. Trâmbiţaţi cu trâmbiţă, sfinţiţi post, vestiţi adunare sărbătorească… să iasă mirele din aşternutul său şi mireasa din cămara sa… să plângă preoţii, slujitorii Domnului, şi să spună: Cruţă, Doamne, poporul Tău» (Ioil 2, 12 – 17). Cine va asculta acum glasul acesta care răsună în biserică? Dacă ar răsuna prin pieţe glas de tunet din cer: «Cruţaţi-vă, oamenilor, pe voi înşivă, ca să vă cruţe şi Domnul», poate că atunci ar auzi careva şi s-ar trezi din beţia de dezmierdări, de pofte şi de vin. Preoţii nu contenesc strigând: «Cruţă, Doamne»! Însă de la Domnul se va auzi acest răspuns înfricoşat: «Nu vor avea cruţare, pentru că nimeni nu caută cruţare». Toţi stau cu spatele la Domnul, s-au întors de la El şi L-au uitat.”

Asta a fost. Apoi, a tăcut. Nu i-am cerut nimic. El m-a zăpăcit. Ajunsesem la Piaţa Romană.

Mai mult decât atât, 57% au şi cumpărat alte mărci decât cele la care se gândiseră iniţial după ce au căutat informaţii pe Internet. Tendinţa este mai accentuată în cazul bărbaţilor (62%), a persoanelor între 25 şi 34 ani (63%), cu educaţie superioară (65%) şi a celor din Bucureşti (70%).

„Odată cu adoptarea largă a Internetului în România, consumatorului i se deschid mai multe oportunităţi de informare. În loc ca opţiunile sale să se îngusteze pentru a facilita alegerea propriu-zisă a produsului, aşa cum se întâmplă în modelul clasic de luare a deciziei de cumpărare, în cazul mediului online, datorită varietăţii de informaţii disponibile, opţiunile se lărgesc. Acest fapt ajută consumatorul să ia cea mai bună decizie, dar, în acelaşi timp, reprezintă o provocate pentru companii să includă într-un mod inteligent şi eficient Internetul în mixul de comunicare”, declară Traian Năstase, Online Project Manager GfK România.

Internetul a fost prima sau a doua sursă de informare pentru produsele cumpărate în fiecare dintre industriile analizate în studiul GfK: financiar, telecom şi servicii Internet, electronice şi electrocasnice, turism şi timp liber, Do It Yourself, piese şi servicii auto. Atât mixul de surse de informare online şi offline cât şi tipurile de informaţii căutate de utilizatori pe Internet diferă însă de la o industrie la alta, în funcţie de caracteristicile fiecărui produs sau serviciu: adresabilitate, tangibil sau intangibil, cu un preţ mai ridicat sau mai scăzut, care necesită un grad mai mare sau mai mic de planificare etc.

Despre studiu

Studiul „GfK Internetul şi decizia de cumpărare” a fost lansat în cadrul conferinţei GfK Digital Research Market şi este disponibil de la începutul lunii februarie. Acesta oferă informaţii despre implicarea Internetului în procesul luării deciziei de cumpărare pentru pieţele enumerate mai sus, analizând comportamentul concret pentru ultimul produs cumpărat. Studiul a fost realizat online pe panelul de respondenţi askGfK. Au fost chestionate 700 persoane, studiul fiind reprezentativ pentru utilizatorul de Internet din mediul urban din România, 18-54 ani.

Despre GfK România

Prezentă pe piaţa locală din 1992, GfK România este, de peste 10 ani, institutul numărul 1 de cercetare de piaţă, cu o cifră de afaceri de aproape 9,5 milioane euro în 2010. Activităţile GfK România sunt structurate în patru segmente: Custom Research – cercetare Ad Hoc, Consumer Panel – cercetare continuă pentru bunuri de larg consum, Retail and Technology – cercetare continuă pentru bunuri electronice şi electrocasnice şi Media - cercetare calitativă şi cantitativă pe consumul de produse media.