De la mahalale la "Valea Mortii": in cautarea unui concept urban al periferiei.

20 octombrie 2009 Adrian Majuru Evenimente

Adrian Majuru şi invitaţii săi vă invită la dezbaterea publică cu tema:

De la mahalale la «Valea Morţii»: în căutarea unui concept urban al periferiei.

Se va căuta un răspuns, miercuri 21 octombrie, la Palatul Cercului Militar, sala Ştefan cel Mare si Sfint, etajul 2 (intrarea dinspre bl.Regina Elizabeta), începând cu orele 18. Intrarea este liberă.

Şi-au anunţat participarea:

conf. dr. arh. Tiberiu Florescu, Sef Catedra Proiectare Urbana si Peisagistica din Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti

conf. dr. arh. Cerasella Crăciun, Coordonator Secţia Amenajarea şi Planificarea Peisajului, Catedra Proiectare Urbana si Peisagistica din Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti

conf. dr. arh. Catalin Sarbu, Sef Catedra Planificare Urbana si Teritoriala din Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti

lect. dr. arh. Angelica Stan, Catedra Proiectare Urbana si Peisagistica din Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti

lect. dr. arh. Mihaela Negulescu, Catedra Planificare Urbana si Teritoriala din Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti

lect.univ.dr. Bogdan Suditu, Facultatea de Geografie Universitatea din Bucuresti

lect.univ.dr. Mirela Nae,  Facultatea de Geografie Universitatea din Bucuresti

asist. drd. urb. Mihai Motcanu-Dumitrescu, Catedra de Planificare Urbana si Teritoriala, Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu Bucuresti

argument

Oraşele atrag demografii foarte variate. Şi pentru că oraşul funcţionează asemenea unui organism viu, toxinele sunt adunate în zone cât mai periferice, izolate acolo şi inchise într-o mitologie dificil de ameliorat, tocmai în încercarea de igienizare socială a celorlaltor demografii din organism.

În antichitate şi în evul mediu, suburbia se afla întotdeauna extra muros: erau cele mai expuse şi mai lipsite de securitate periferii. Se aflau dincolo de administrarea ordonată şi controlată. Comunităţile urbane moderne şi contemporane au denumit aceste periferii refuzate în variate chipuri: ghetto în America anglo-saxonă, favelas în America latină, banlieu în Franţa, bidonville în Franţa meridională şi Maghreb.

Evoluţia nu înseamnă neapărat şi salubrizare. Borgata italiană reprezintă cartierul periferic, dar urbanizat. Oraşele italiene de azi încep să cunoască şi aspectul periferiilor famate datorate demografiilor imigrate din Africa şi Europa de Est.

În spaţiul urban extra-carpatic avem deja legendarele mahalale înlocuite în ultimii 50 de ani de alte perfierii: cartierele muncitoreşti. Scriitorul I.D.Sîrbu a definit cartierele muncitoreşti drept “Betonviluri”, descriindu-le ca fiind “imense şi plicticoase, urâte şi monotone silozuri de singurătate şi mizerie”. În interiorul acestor silozuri, blocul are o definiţie providenţială: “două sute de celule organizate în jurul a două pubele cu gunoi fetid”.

În orice caz ne aflăm într-un regres al aşteptărilor, al proiecţiilor imaginare. Ca exemplu, bestiarul onomastic este un barometru foarte fin. Dacă umanitatea de odinioară, a acestor spaţii lipsite de speranţă, şi-a ales o poreclă optimistă, fără să se regăsească în realitatea imediată, şi anume “cartierul Veseliei”, astăzi, aceşti oameni au abandonat lupta şi în plan imaginar, numindu-şi sugestiv refugiul: “Valea Morţii”. Pe harta Bucureştiului, cele două repere sunt destul de apropiate: de o parte şi alta a prelungirii Ferentari.

Denumirea nu reprezintă numai inspiraţia de moment a locuitorilor săi ci o stare de fapt socio-psihologică atroce. Este un fel de mini infern al lui Dante. Există ierarhii ale morbidului  şi ale disperării. Oamenii de aici ştiu că nici măcar divinitatea nu i-ar putea salva. Dacă discuţi cu cei mai lucizi dintre ei îşi vor spune că din an în an le este mai rău dar că nici o autoritate nu se interesează de soarta lor. Un alt rău pe care aceste cartiere nu-l cunoscuseră în perioada comunistă este apariţia reţelelor de trafic de droguri şi de prostituţie.

În concluzie, ne aflăm în căutarea unui concept urban al acestor zone imunde, famate, cu demografii incerte şi amestecate. Încercăm să le definim, apoi să le descriem şi să argumentăm soluţiile de regenerare umană, urbană şi socială.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign