Calea Victoriei si vehiculul

11 februarie 2010 Bucurestii Vechi Si Noi Antropologia urbana

E bizantină şi apuseană, trândavă şi vioaie, zâmbitoare şi posomorâtă, dornică de schimbări şi înfiptă în trecut. (…) De-a lungul ei, fără orânduială, aproape fără rost, se înşiră palate şi magherniţe, case de ţară şi zgârie-nori, curţi şi grădini, morminte şi biserici. Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mişcătoare în silinţele ei de a face din atâtea contraste puţintică armonie. Şi poate nu-i stradă care să închege în atare măsură gândurile unui popor. Podul Mogoşoaiei e plămădit cu sufletul nostru.”

                                                                                                 Gheorghe Crutzescu

       Calea Victoriei  este una din cele  mai importante  artere situate in centrul Bucurestiului, pornind de la Piata Victoriei si avand capatul in Piata Natiunilor Unite cu o lungime de 2700 m.

       Este una din cele mai vechi strazi din Bucuresti, locul in care s-au desfasurat multe evenimente memorabile din istoria orasului, locul care pastreaza amintirile Bucurestiului de alta data.

      In timpul domniei lui Ghica, Calea Victoriei primeste o noua fata datorita pavajului cu piatra, iar in 1882 apar primele instalatii electrice din Bucuresti.

       Aparitia vehiculului a  reprezentat o inventie capitala in istoria dezvoltarii Caii Victoria,  avand o influenta majora si decisiva  in transformarea ei.

       Incepand cu secolul XX, a fost necesara dezvoltarea si modernizarea infrastructurii prin extinderea retelei rutiere si modernizarea drumurilor, astfel incat circulatia vehiculelor sa fie posibila.

      Vehiculele erau putine la inceputul secolului XX, numarul lor ajungand la 200, in schimb birja era la mare cautare,  printre domni, doamne si domnisoare.

      Trasurile erau cele care faceau munca taxiurilor de azi si erau conduse de “muscali”, birjari de origine rusa,  imbracati in pelerine lungi si purtand pe cap caciuli rusesti.

Principala statie de birje era in fata Teatrului National, actualul Hotel Novotel, iar mai apoi,  in 1911,  primele automobile taxi  isi vor face aparitia.

     Doamnele si domnisoarele isi etalau rochiile plimbandu-se cu trasura prin centru si pe “bulivard” iar domnii se intalneau la cafenele, cofetarii si terase renumite cum ar fi Casa Capsa, Gambrinus, etc. unde subiectele discutate erau de natura politica, literara, arta, gazetarie etc.

     Aparitia automobilului a dus incetul cu incetul la falimentarea breslei birjarilor, si la disparitia traditiei de a merge cu trasura la “bulivard”.

     Locuitorii Capitalei au simtit gustul modernizarii, preferand vehiculele in defavoarea birjelor, un semn ca totul este in continua schimbare, miscare si dezvoltare.

     Calea Victoriei atat in perioada interbelica cat si acum este cu sens unic, doar ca atunci distanta parcursa cu masina se realiza in cateva minute la vremea aceea. Soferii din ziua de azi probabil au o alta parere despre acest traseu.

Orele de varf erau prezente si atunci in viata cotidiana a orasului, doar ca rolurile erau inversate, masinile fiind cele care trebuiau sa treaca printre multimea de oameni iesiti la plimbare in principiu la pranz intre doisprezece si unu, si seara intre orele sapte si opt.

trotuarele erau intesate iar pietonii umpleau chiar jumatate de strada, de amandoua partile. Prin mijloc, pufaind, urland, tipand, pe diferite tonuri, dupa diapazonul claxoanelor, se strecoara automobilele.

 Rotile ating trecatorii, ii stropesc cu noroi, ii izbesc la fiecare pas – si din secunda in secunda sunt gata sa ii striveasca. Dar nimeni nu se supara.”

                                                       (Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul Interbelic)

Putem spune ca rolurile s-au inversat, la ora pranzului si seara,  artera este sufocata de vehiculele care ocupa inclusiv jumatate din trotuare  pe ambele parti a strazii. Urland, injurand si gesticuland,  pietonii incearca sa-si faca loc printre masinile ticsite pe trotuare.

Se creaza o atmosfera tensionata, o stare neplacuta de nesiguranta, atat pentru pietoni cat si pentru soferi,  astfel Calea Victoriei devenind un culoar de trecere avand o stare ridicata de disconfort.

Nu mai este ambianta  primitoare din trecut cand  terasele, cafenele, cofetariile, si magazinele elegante  ademeneau trecatorii  care insufleteau si animau strada.

Una din cladirile emblematice a Caii Victoria este Casa Capsa, unde se intalnea toata lumea buna: era „ inima orasului din punct de vedere topografic si moral”.

Timp de 75 de ani, Capşa a fost mai mult decât un hotel, o cofetărie sau o cafenea, a fost într-un fel buricul ţării şi cronica ei vie.

        Alte edificii cu care se mandrea Calea Victoriei erau Teatrul National( azi Hotelul Novotel), Palatul Telefoanelor(cea mai inalta cladire a Bucurestiului la acea vreme), Athenee Palace, C.E.C.-ul, Cercul Militar, Palatul Cantacuzino, Palatul Sturdza etc.

      „Amestecul de stiluri arhitectonice si viata care pulseaza in jurul lor formeaza o vatra Bucurestiului in care aproape totul iti vorbeste despre Franta.”

        La fel de neplacut surprindea si in 1920 multimea pestrita ingramadita pe Calea Victoriei: „lipsa de gust nu numai in imbracaminte, dar mai ales in miscari, in felul de a umbla, de a pronunta cuvintele, de a-si intrebuinta mainile, de a-si braca privirile etc. O impresie de absoluta dizgratie te cuprinde.” (Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul Interbelic).

         Chiar daca Calea Victoriei a trecut prin niste transformari notabile,  putem spune ca oamenii au ramas la fel ca azi: ” In multimea anonima (de pe Calea Victoriei) se inghesuie entuziast si servitoarele oxigenate si fostii sau viitorii ministri si fetitele de scoala si „cocotele celebre” si scriitorii fara volume si actorii fara talent si politicienii din opozitie si personajele en vogue sau en vue.”

         Poate atmosfera sufocata de oameni nu se mai regaseste pe Calea Victorie datorita circumstantelor, dar se poate observa usor in alta parte( de exemplu zona Unirii).

         Si tot asa a ramas si peisajul nocturn, cu exceptia reclamelor luminoase care azi sunt infinit mai multe: ” noaptea strazile se golesc, in timp ce restaurantele, cinematografele si teatrele, barurile si gradinile gem de lume. Luminile reclamelor se lungesc pe trotuare intr-un caleidoscop policrom, iar sus pe cladiri, literele stralucitoare se incheaga in miriapode gigantice.”

         Paul Morand noteaza la randul lui in „Bucuresti” : „Bucuresteanul nedisciplinat coboara aici (pe Calea Victoriei) pe sosea, fara sa se teama de vehicule si, cand e vorba sa se uite la o femeie frumoasa, nu ezita sa provoace o blocare a circulatiei. Pietonii ajung totusi rareori sa invinga masinile pana la a le bara trecerea ca la Belgrad, Sevilla sau Buenos Aires. Insa ei jeneaza in asa masura circulatia incat a trebuit in unele momente ca valul uman sa fie tinut in frau, de-a lungul trotuarelor, de lanturi.”

         In ziua de azi putem observa oameni din toate clasele sociale si de toate varstele pe Calea Victoriei, iar traficul si zgomotul neplacut al claxoanelor au ajuns sa fie la ordinea zilei.

   Casa Capsa si Ateneul Roman,  doua obiective cu traditie, care prin functiunile, istoria si prestanta lor,  atrag oamenii la fel ca la inceputul secolului XX pentru a savura muzica buna si o prajitura pe masura.

       Calea Victoriei s-a transformat intr-o cale accesibila tutoror, dar preferata mai mult de soferi. Pentru pietoni devine mai degraba un culoar de tranzit, decat un spatiu de promenada si relaxare.

        Odata cu aparitia vehiculului, un factor important in schimbarea atmosferei insufletite de pe Calea Victoriei, aceasta a devenit un drum monoton comparativ  cu stralucirea ei de alta data.

        In decursul anilor Calea Victoriei, si-a schimbat fata, caracterul si denumirea de mai multe ori, dar si-a pastrat si inca pastreaza si in prezent rolul de artera principala la nivelului capitalei.

   Czipczer Luana    Master Proiect Urban An II Facultatea de Urbanism Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” – Bucureşti

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign