Univers(al)itatea bucuresteana

11 februarie 2010 Alexandra Roata Foloasele ratiunii

Pentru unii, este un simplu cod al intalnirilor, un punct de reper: „La Universitate”, este un „centru de interese” al mediului business, un spatiu de socializare pentru tineri, fie ei elevi sau studenti, amici sau indragostiti. Pentru altii, insa, Universitatea din Bucuresti este suflul pur academic, o aglomerare interesanta si provocatoare de istorie, filosofie, geografie, stiinte exacte sau cele ale cuvintelor bine rostite. Celor din urma in principal, le adresam urmatoarele vorbe.

La Universitate, nimic nu este intamplator, totul parca a fost gandit cu multa atentie si creativitate in perioada anilor 1800, incepand cu o delimitare clara a centrului bucurestean, a locuitorilor zonei, a rafinamentului timpurilor trecute sau chiar a autobuzelor si troleibuzelor ce opresc in statia cu acelasi nume. Paradoxal, se poate vorbi despre o stationare dinamica, accelerata de importanta zonei, de activitatea neintrerupta si neobosita a oamenilor ce se perinda neincetat.

Poate acestea sunt si motivele pentru care putini mai sunt cei care cunosc istoria Universitatii, ce si-a deschis larg portile cu numai 3 catedre, care formau o Academie, realizata la initiativa lui Alexandru D. Ghica si sub semnatura domnitorului Alexandru Ioan Cuza. In acest moment, Universitatea adaposteste nu mai putin de 19 facultati de prestigiu.

Universitatea bucuresteana isi are originea in vechea Academie Domneasca de la Manastirea Sfantul Sava, intemeiata cu trei secole in urma de catre domnitorul Constantin Brancoveanu. Proiectul realizarii unei „Academii“ a fost aprobat de Alexandru D. Ghica in septembrie 1857, iar la scurt timp a fost pusa piatra de temelie a Universitatii. Santierul a fost condus de Alexandru Orascu, unul dintre reprezentantii clasicismului in arhitectura, care a fost si rector al UB intre 1885 si 1889. Cladirea a fost gandita in stil neoclasic, cu decoratiuni si coloane. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de infiintare la 16 iulie 1864, iar Universitatea a fost data in folosinta totala la 14 decembrie 1869. Intre anii 1963-1964 au fost adaugate aripi noi structurii lui Alexandru Orascu.

Inca de la 1864 s-a stabilit ca Universitatea era condusa de un rector, iar facultatile, de decani, dar si ca recrutarea cadrelor didactice se face prin concurs.
Printre marii dascali care au stat la catedrele UB se numara Carol Davila, Victor Babes, Spiru Haret, Gh. Titeica, Simion Mehedinti, Dimitrie Onciul, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu.

Cum mai privesc ei Universitatea, studentii, viitorii profesionisti din zeci de domenii de activitate pentru care sunt pregatiti? Ce isi doresc pentru vremea ce va veni? Mai pot face ei ceva de acolo de unde se afla?

Raspunsurile la toate aceste intrebari apartin singurei dovezi a integritatii si profesionalismului universitar: insasi Universitatea. Prin peretii goi inca rasufla gandurile curate si sincere, rationamentele si daruirea dascalilor de altadata.

Singurul inamic, timpul, ce s-a scurs in mod ireversibil asupra cladirii, nu a reusit, sa ii distruga aura aceea calda, nobila si impunatoare, in acelasi timp, pe care i-a daruit-o trecutul. Singurele elemente care mai pot transmite acest mesaj sunt „ochii” blocului de piatra, ferestrele. Acestea au un dublu rol, intrucat mediaza relatia dintre  cele doua spatii ce ingradesc Universitatea: cel interior si cel exterior, lumea traita si cea privita.

Pe timp de iarna, cand lumina artificiala devine o necesitate pe timp de zi, cateva canedelabre strapung ferestrele  cu geamuri dure si sigure.

Odata cu acestea, sticla pare a se incalzi, mediul isi recapata suflul vremurilor apuse. Departe de aceste ganduri, visand la oferta mai putin academica a Universitatii, studentii simt, insa, ca se aproprie lasarea serii si finalizarea cursurilor.

Lumina se stinge si in interior si de aici incepe tristetea, constientizarea si dorul. De data aceasta, termopanele nu mai fac fata presiunii, iar cladirea se „inunda” de emotie.

Putini sunt cei ce ii vor asculta plansul, numerosi cei care ii trec prin fata…

-Sfarsitul primei parti-

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign