Calea Grivitei colt cu strada Buzesti

 

Aveam treaba pe Calea Grivitei zilele trecute, dincolo de Gara de Nord. Intamplator aveam aparatul de fotografiat la mine. Nu intamplator am trecut prin intersectia cu strada Buzesti. Stiam ca aici se gaseste un loc rusinos pentru o capitala „europeana”, cum recomanda autoritatile Bucurestiul. Este vorba de o cladire pe colt, din care a ramas doar o „cochilie”.

Pentru multi altii, ca si pentru mine, cazul este unul arhicunoscut. Se incadreaza la categoria „negijenta criminala si interese imobiliare nebune”. M-am interesat un pic si am aflat cate ceva despre aceasta fosta cladire emblematica pentru Capitala. –>

Cladirea pe stil neoclasic francez, cu o cupola fantastica, dateaza de la 1885. A fost printre primele case mai „rasarite” construite in apropierea Pietei Matache Macelaru’, pana atunci populata cu mici pravalii adapostite de cocioabe. Ulterior, s-a inceput constructia si altor cladiri mai impozante in zona pe atunci foarte prospera.

Intr-un set de ilustrate din jurul anului 1900 care aveau ca scop promovarea Capitalei, intersectia Grivitei-Buzesti este reprezentata prin aceasta cladire, pe atunci un mic teatru. Calea Grivitei, fiind unul din bulevardele care duc catre Gara de Nord, era flancata de imobile frumoase. Strainii care mergeau la Gara sa ia trenul spre casa ramaneau intotdeauna placut impresionati de ceea ce vedeau pe fereastra tramvaiului.


La belle epoque.

Prin anii ’20-’30 ai secolului trecut, vis-a-vis de cladirea in cauza a fost ridicat un imobil in stil modernist, emblematic si el pentru locul respectiv. Aici isi aveau sediul o farmacie, un magazin de haine si o serie de alte pravalii.


Colaj de aici.

In interbelic, cladirea cu cupola a adapostit, pe langa deja obisnuitele pravalii, Clubul Partidului National Liberal. In imaginea de mai sus, ofer o dubla perspectiva. Anii ’30 vs. zilele noastre, cu aceeasi cladire a Garii de Nord in planul indepartat. Cat de mult se poate schimba un loc!

In anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, cartierul Grivita a fost bombardat masiv datorita prezentei Atelierelor Grivita. Au fost inregistrate mari pagube atunci, dar incet-incet, zona si-a revenit.


Foto de aici.

Dupa 1947, in primii ani ai regimului comunist, intersectia Grivitei-Buzesti a ramas neschimbata. Doar oamenii se adresau unii altora cu „tovarase”, „domnule” fiind un apelativ ce se dorea a fi uitat.


Foto de aici.

Tramvaiele treceau in continuare prin fata cladirii ce acum adapostea libraria „I. L. Caragiale” si Cinematograful „Feroviar”.


Cladirea in anii ’70 (sus) si
in prezent (jos).

Desi parfumul interbelic disparuse demult, oamenii tot au stat la coada in fata cladirii pentru a pune mana pe un volum de Marin Preda (cartile lui se cumparau ca painea calda), ulterior devenit un paria al oranduirii socialiste. Mai sus este iarasi o paralela din aproximativ aceeasi perspectiva.

In anii ’70, Ceausescu a decis demolarea unei largi portiuni din Calea Grivitei, mai precis cea cuprinsa intre intersectia cu strada Buzesti si bulevardul Gheorghe Duca, la Gara de Nord. Astfel, frumoasele case care veneau in continuarea cinematografului pana inspre Hotelul „Grivita” (ramas in picioare), au disparut. In locul lor a ramas un maidan, un fel de „no man’s land”, care recent a inceput sa fie ocupat cu cladiri moderne.

Dupa cucerirea libertatii in glorioasa „Revolutie” din 1989, imobilul a cazut prada degradarii si neglijentei. Cu largul concurs al autoritatilor locale, fostul „Feroviar” se afla astazi nu numai in paragina, ci in pericol iminent de prabusire. Acoperis si cupola nu mai exista demult, nici ferestre. Tot ce a ramas este o fatada roasa. Toate acestea si din cauza unui incendiu suspect din 1990.

Pe locul de odinioara al pardoselii cresc astazi copaci si printre ruinele scarilor dorm oamenii strazii. Se vorbea la un moment dat ca fatada existenta va fi consolidata de o firma israeliana, urmand ca golul din interior sa fie umplut de un centru comercial modern, dupa reteta Casei Paucescu. Nu s-a materializat insa nimic si vechile ziduri stau sa cada peste trecatori. De aceea au fost imprejmuite cu un gard verde de tabla (pus de REBU), plin de afise cu manelisti.

Parerea mea este ca se asteapta prabusirea pentru a putea fi curatat locul si facuta acolo o cladire „ca lumea”. Ce naiba, doar terenul costa MULT. Si terenul conteaza in zilele noastre. Imobiliarele vor ajunge sa decimeze patrimoniul istoric si arhitectural al Bucurestiului in anii urmatori.

Colac peste pupaza, Primaria Capitalei are un proiect de largire a strazilor Buzesti, Berzei si Vasile Parvan pana la Dambovita. Se preconizeaza sa apara 2 benzi de circulatie de cate 3,5 m fiecare si linii de tramvai pe o lungime de 2 km. Cum se vor realiza toate acestea? Simplu! Mai demolam un sir de case, mai stergem un pic de istorie.

„Exista o serie de cladiri vechi care probabil vor fi demolate, dar pentru cele istorice luam in considerare mutarea lor cu ajutorul tehnologiilor avansate“, spune Gheorghe Udriste (foto sus), directorul Directiei de Transporturi din cadrul Primariei Capitalei. La SF-uri ne pricepem cu totii.

Nu este vina cladirilor ca s-a ajuns in situatia actuala. Nici cladirea de vis-a-vis de fostul cinematograf nu o duce prea bine, starea de degradare fiind avansata si acolo. Din fericire, la parter se gaseste Clubul Seniorilor din Sectorul 1, unde batranii se duc sa se distreze si sa-si faca de cap, probabil. Asadar nu va fi demolata curand.


Foto de aici.

Ramane de vazut in urmatorul rastimp ce se va petrece in aceasta intersectie aglomerata, ruinata, sufocanta, dar atat de istorica.

 

UPDATE – in urma aprobarilor finale, noul „bulevard Uranus” care va incepe din Piata Victoriei va ingloba strazile Buzesti, Berzei, Vasile Parvan, Hasdeu, Uranus. Ca atare, vor fi necesare supralargiri, implicit demolari. Clubul seniorilor se pare ca va disparea pana la urma, odata cu Hala Matache, iar despre cochilia fostului Cinema Feroviar se vorbeste sa fie mutata. Slabe sanse, zic eu.