Prin evul mediu omenirea avea fortăreţe, comunităţi puternice care ştiau să-şi împărtăşească nevoile, să se apere, iar reţelele sociale bazate pe interactiune. Modernitatea ne-a învăţat diverse tipuri de eficientizare dar ne-a adus şi dependenţa de toate mecanismele urbane de accelerare a timpului. “Time is money” se traduce prin nevoia de confort crescut şi de interacţiune care sunt foarte strans relationate cu notiunile de spatiu si timp (fiind doua variabile importante). Traducerea corectă ar putea fi: ‘’cu cât facem mai multe în acelaşi timp, cu atât suntem mai fericiţi, implicit şi mai productivi.’’
În piaţă primele triburi urbane au făcut schimburi de idei, acolo s-a dezvoltat moda şi s-au comentat diverse aspecte ale structurilor sociale care compuneau tribul în cauză.
Targul reprezinta una dintre cele mai vechi forme ale comertului, care dintotdeauna a adunat un numar mare de oameni – grupari in functie de interese sau valori morale avand in vedere ca stalpii societatii sunt reprezentati de productivitatea practico-economica . In limbajul popular din mediul rural, in intelesul de targ mai sunt folosite si notiunile de ,,iarmaroc” sau ,,balci”.
Primele astfel de structuri dateaza din Antichitate, unul dintre cele mai cunoscute bazaruri aflându-se în Istambul, datând din secolul al XV-lea şi cuprinzând mai bine de 58 de străzi şi peste 4,000 de magazine.
In evul mediu romanesc, targurile erau amplasate in locuri strategice, fie la vadurile raurilor, fie intersectarea unor drumuri sau cai importante. Targurile serveau o anumita regiune, fiind situate de obicei in mijlocul acelei regiuni, astfel incat localnicii ce populau teritoriul sa aiba de mers distante aproximativ similare. Cand se intemeia un targ nou, se tinea cont sa nu fie pozitionat prea aproape de celelalte, spre a nu ceea prejudicii.
Pe langa negustorii profesionisti la aceste targuri veneau multi tarani, ca sa-si vanda produsele si sa cumpere ceea ce nu se gasea la tara. Ei erau imbracati in haine traditionale, si incercau sa-si comercializeze marfa prin port si vorba. O lunga perioada de timp a predominat trocul ca substitut al aurului sau banilor.
Dupa cum am mentionat mai sus, primele forme de manifestare ale targurilor pot fi intalnite sub forma bazarurilor, ce permit transferurile de marfuri. In perioada medievala targurile se organizau in jurul bisericilor si manastirilor, dar vor ajunge rapid sa devina piese centrale ale sistemului economic. Cele mai cunoscute targuri au fost cele din Franta, Paris, iar privilegiile ulterioare il transforma in principalul oras ,,targ’’ al Europei Centrale si de Est. Pentru spatiul romanesc merita mentionat Balciul International de la Campulung Muscel din secolele XVI – XVIII. In tarile romane se organizau saptamanal targuri, mai ales pentru aprovizionarea oraselor, si periodic balciuri sau iarmaroace. In jurul acestor targuri s-au dezvoltat treptat adevarate asezari urbane. Termenul de targ a dat denumiri multor localitati romanesti, unele pastrate si astazi: Targul Neamtului, Targul Putnei, Targul Saratii – in Moldova; Targul Jiului, Targul Bengai – in Muntenia; Targul Mures, Targul Lapusului in Transilvania.
In perioada moderna caracterul comercial al targurilor se pastreaza si se dezvolta, apar si expozitiile mondiale. Astfel este construit The Crystal Palace – unul din primele centre expozitionale din lume. In decursul secolului al XIX-lea, se trece treptat de la sistemul targurilor si balciurilor, la expozitii de marfuri, iar un deceniu mai tarziu apar Camere de Comert. In cadrul acestor targuri, cumpararea-vanzarea era imediata datorata si diversitatii de marfuri expuse si vandute, marfurile fiind livrate in schimbul banilor sau politelor.
Dupa instalarea regimului comunist, organizarea de targuri si expozitii cunoaste o perioada de declin, in conditiile unei economii centralizate. Situatia se va schimba cand se decide construirea unui spatiu expozitional de 17.000mp in Bucuresti. Un an mai tarziu se infiinteaza Oficiul de Expozitii din cadrul Cameri de Comert, care devine din 1968 Intreprinderea de Targuri si Expozitii. Dupa 1989, Fosta Intreprindere de Targuri si Expozitii devine Romexpo, actionarul majoritar fiind Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti.
Metropola a reprezentat încă de la început un punct cheie în evoluţia societatii, producând schimbări pe toate planurile, dictand ritmul umanităţii,si producand forme complexe de interacţiune; noua metropolă se bazeaza pe conceptul de “multitasking” fiindcă pur şi simplu facem într-adevăr mai multe în acelaşi spaţiu/timp.
Astăzi piaţa sau bazarul are o funcţia de a facilita interrelationarea sociala prin comunicare şi transmitere de informaţii, in cazul acceptiunii cuvantului targ cu semnificatia lui de baza. Insa targul mai nou poate semnifica orice proces care implica actiunile de vanzare/cumparare ce poate implica pe oricine si se poate intampla oriunde.
O forma de targ se mai intanleste si actualmente in Bucuresti, dar cu un alt obiectiv. Pentru cei câţiva negustori de antichităţi sau de maruntisuri diverse care vin în astfel de targuri ,comerţul cu obicte vechi este mai degrabă o îndeletnicire secundară, nici unul nu are pretenţii de anticar. Marfa şi-o strigă, mai toţi sunt gata să negocieze, să se tocmescă. În târg comercianţii de antichităţi sunt destul de puţini. Câte unul aruncat ici şi colo după o gheretă de mici sau ascuns în spatele unor mese pline ochi cu “tehnologie de ultimă generaţie” de la telefoane mobile la aparate de radio şi piese de maşină.
Vanzatorii ambulanti sau cersetorii ‘’indirecti sau subtili’’ sunt o alta categorie de ‘’negutatori de capitala’’ – vanzatori ai unor produse gratuite sau cu preturi reduse la un pret mult mai mare, alaturi de vanzatorii cu tarabe improvizate din cutii frumos ornate si impodobite cu diverse bunuri (in functie de necesitatile populatiei – umbrele cand ploua, servetele sau fulare, manusi, caciuli iarna, evantaie vara ); amplasate in spatii cu fluxuri mari de pietoni.
Vanzatorii de tramvai, dupa cum ii recomanda si denumirea, au un public tinta caruia se adreseaza si sunt ‘’mobili’’, avand ca loc de expunere – mana, si deposit – plasa carata de ei, in general incomodeaza prin agasare, insistenta, si deplasarea printre si peste calatorii mijloacelor de transport – invadand astfel spatiul personal, ba mai mult fiind suspiciati de furt, fiind deja o afacere cu vanzatorii de tehnologii si telefoane sau contrabandistii.
“Tehnologie de ultimă generaţie” :telefonul, radioul şi televizorul, care avea să redea totul la nivel vizual, la nivelul celui mai complex stimul uman, acolo unde codarea, recodarea şi decodarea informaţiei ocupă cel mai important circuit in sistemul de percepţie al omului. Efectele advertising-ului şi ale culturii mass media au fost uimitoare pentru grupuri sociale vaste, avand implicaţii majore la nivel social. “Răul visual sau auditiv” se extinde, formand un nou tip de comunicare (imagini, si reclame auzite sau vazute) asta nouă de comunicare şi de transmitere a informaţiei, adoptată internaţional, nu poate duce decât la schimbarea tipologiei gândurilor umane.
Mai nou, regasim oriunde intoarcem privirea termenul ‘’de vanzare’’. Mergi pe strada si pe langa tine trece o ‘’de vanzare’’, te claxoneaza un ‘’vand urgent’’ sau pe langa un loc ‘’vand urgent, contactati-ma la nr:…’’ aceste lucruri demonstrand tranzitia de la comunicarea verbala (in trecut era baza societatii comerciale) – la cea nonverbala cu predilectie prin mesaje scrise sau semen evidente.
Apare notiunea de ‘’brand’’ ca efect al reclamelor asupra tipologiei umane. Astfel apar produse care sunt întipărite în mintea consumatorilor care vor sa se inscrie in anumite cercuri sociale si care nu vor sa fie exclusi, dar si din motivul intiparirii unei idei sau informatii mai mult sau mai putin veridice, care este stocata prin procese de repetare a unei informatii fie ea vizuala sau auditiva. Fenomenul functioneaza prin distragerea atentiei, limitarea acesteia, captivand-o/subjugand-o in permanenta cu impresii.
Mall-ul a fost preluat în defavoarea vechii pieţi , abandonarea pieţelor în favoarea mall-urilor este un fenomen răspândit pretutindeni. Pentru că mall-ul a fost promovat la nivel cultural, de societate şi pentru că nu venea cu toate mini-brandurile ce se regăsesc în orice colţ al lumii. “Să mergem la mall” s-a transformat din sintagma unei generaţii în cea a unei civilizaţii. Iată o ‘’valoare universală’’ pe care o vom înţelege indiferent de limbă sau apartenente sau diferenţe cultural, oriunde in lume avand un singur inteles: familiarele fast-food-uri
Concluzia evolutiei in timp a ‘’comercializarii’’ de orice tip ar putea consta in faptul ca inainte erau războaie, acum avem marketing, inainte aveam cultură sau religie individuală şi naţionalitate, acum avem branduri.
Diana-Maria Dumitrescu, anul II Master, Management Urban al Oraselor Competitive, Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectura si Urbanism”Ion Mincu” – Bucuresti
