La o privire din satelit asupra Bucurestiului, primul lucru care se observa este modul inegal de dezvoltare – din punctul de vedere al ocuparii terenului – , lipsa unei structuri in particular,lipsa ordinii in general.
Aceasta perceptie se datoreaza mai multor cauze: mai intai, dificultatea cu care se evidentiaza anumite elemente de structura a orasului.La o privire mai atenta, se evidentiaza unele trasee, piete, foarte rar succesiuni de piete;in plus, multe dintre aceste trasee nu isi gasesc continuitate –vizuala, la nivel de amenajare in plan – in reteaua stradala majora (sos. Mihai Bravu, Calea Dorobatilor, Sos. Pantelimon).
Identificare a strazilor si pietelor care se evidentiaza, prin deschidere si tipul frontului la strada, in planul din satelit
Este foarte dificil,apoi de identificat evolutia orasului. Potrivit unei teorii, el poate fi interpretat ca un palimpsest, care pastreaza semne ale trecerii timpului. In Bucuresti, se pot identifica zone de trama parcelara neregulata, care s-a pastrat in timpul interventiilor moderne, zone de trama parcelara regulata, si zone de interventie, care au facut subiectul dezvoltarilor prin noi cartiere de locuinte.
Trama stradala neregulata
Trama stradala regulata
Trama stradala prestabilita
Din cauza interventiilor punctuale asupra orasului, limitate de multiple conditionari (economice, temporale), aceste zone,atat de diferite ca morfologie si ca modalitate de locuire, se intrepatrund, aproape brutal, pentru ca nu exista zone care sa pregateasca aceasta intalnire.
In zona centrala, se pot intalni toate tipurile de tesut urban: de la trame spontane(in centrul istoric) la trame pe plan prestabilit si lipsa parcelei. Spatiul este interesant prin diversitatea modalitatilor de locuire, dar se face simtita insuficienta lor articulare,pentru a putea coexista fara spatiile fara identitate, care se doresc a fi de tranzitie, care exista acum.
Imagine din satelit a unei parti a zonei centrale
sursa imagini: www.wikimapia.com
