Warning: Use of undefined constant url - assumed 'url' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home4/bucurest/public_html/wp-content/themes/bucurestii-v2/single.php on line 17

Decadeţă, antidemocratism si vid istoric

07 iunie 2010 Octavian Perpelea Excogitatiile ratanului salonard

 


,,Trăim una din din cele mai mari epoci din toata
istoria omenirii, si nimeni nu vede, nimeni nu
intelege ce ni se intampla 😮 erupţie vulcanică făra
asemănare. A căzut noaptea, pământul se cutremură,
iar şuvoaiele de lavă potopesc popoare intregi’’.
Oswald Spengler – Anees decisives.


Unul din conceptele care au cunoscut secularizarea în perioada modernă este si acela al decadenţei1. Pus in legătura îndeobşte cu milenarismul primilor creştini, care işi reprezentau perioada post-christica ca pe un interval al declinului şi ca o consecinţa a acestei credinţe afirmau ca inevitabila o ,a doua venire a lui Iisus, decadenţa reprezenta stadiul premergator Apocalipsei. Decadenţa va cunoaşte în epoca modernă o întrebuinţare mai degraba laică, dupa o rapida carieră a termenul pe tărâmul literar in secolul 19, noţiunea va intra apoi aât in vocabularul filosofic, cât şi in retorica de tip jurnalistic. 2
 Secolul XX a fost secolul care a problematizat cel mai mult ideea decadenţei, deoarece mulţi autori vedeau in ea o realitate care punea stăpanire pe Europa occidentala.3 În cultura româna notiunea decadenţei va fi extrem de întrebuinţată de către intelectualitatea atrasă de naţionalism in perioada intebelică .4 Pasiunea pe care aceşti intelectualii o au vizavi de domeniul filosofiei istoriei si de acela al filosofiei culturii, precum si influenţa foarte mare a carţii lui Oswald Spengler – Declinul Occidentului, au facut ca tema declinului cultural sa fie una curenta in dezbaterile vremii.
 Multi dintre autori, plecand tocmai de la postularea crepusculului civilizaţiei moderne, propuneau drept remediu al depaşirii crizei, nationalismul. Cioran este unul dintre acestia, convins inca de la primul text publicat de iminenta surpare a edificiului culturii moderne si de absenta unei solutii pentru a contracara aceasta stare de lucruri, Cioran dezvoltă treptat o teorie care-l va face vulnerabil in fata hitlerismului atunci cand la sfarsitul anului 1933 va ajunge in Germania. Mai precis Cioran cauta o solutie a lichidarii declinului cultural si o identifica intr-o noua barbarie. Pledoaria sa pentru ,,fenomenul apocaliptic al barbariei’’ pregateste entuziasmul sau vizavi de Germania nazista.5
 În continuare îmi propun să observ dacă viziunea lui asupra decadenţei este una comuna ganditorilor nationalisti romani interbelici sau reprezintă o vizune singulară in cadrul paradigmei naţionaliste.6

Decadenta si democratie, o relatie axiomatica ?

 Atunci cand teoreticienii nationalismului romanesc discutau despre criza civilizatiei moderne, ei aduc in discutie in primul rand ceea ce ei vad a fi criza democratiei si a individualismului. Vechea lumea a demcratiei era intr-un declin indiscutabil, profilandu-se o noua era a nationalismul. Nae Ionescu intr-un articol din 1933 aserteaza : ,,de la un timp se indesesc semnele ca ne indreptam spre o epoca noua’’7. Pe fundalul acestei lumi care sta sa se prabuseasca, isi face aparitia un nou nationalism, diferit de cel liberal si care reprezinta ,,o noua forma de viata, o noua stare a lumii, un nou ev al istoriei ‘’(subl. mea). Pentru Nae Ionescu termenul de forma istorica este un termen asimilabil etapei istorice8. Conceputa ca o ,,unitate organica’’ ce priveste toate aspectele existentiale, Nae Ionescu are convingerea ca vede zorii unei noi forme istorice aparand, o forma istorica din care democratia si liberalismul sunt excluse. Decadenta civilizatiei occidentale moderne era intarita, pe langa spirtul vremii, si de inadecvarea dintre aceasta si structura organica a care nu putut-o asimila niciodata. Noua forma istorica ce se profila era una colectivista, etatista si in care forme politice noi, anti-democratice, aveau sa-si faca loc pe scena istoriei.
Nichifor Crainic intr-un articol care avea sa dea si titlul unui volum intitulat : Puncte cardinale in haos construieste o imagine apocaliptica a timpului sau :,,haotica rostogolire a evenimentelor detuna in sensibilitatea contimporana cu o putere care ne zguduie pana la zdruncinarea nervilor (…)Incotro ne indreptam ? care sunt parghiile in care ne vom opinti pentru a sari dincolo de haos in lumina salvatoare ‘’9 si este convins si el ca si Nae Ionescu,, o lume veche se darama., o lume noua isi cauza formele de viata’’10. Cauza identificata de Crainic ca fiind responsabila de acesta criza este democratia si politicienii democrati. Aceasta este responsabila pentru starea de criza care domneste in societatea romaneasca : ,,Ce traim in interiorul tarii ? O criza cumplita (…)Inteligenta politica, versatile si desprinsa cu gimnastica escrocheriei, a si gasit explicatia: criza noastra e produsa prin repercusiune de criza mondiala.’’(…) Imaculati, conducatorii nostri politici si-au facut datoria, daca nu navalea peste noi criza mondiala. Sa retinem aceasta sustragere de la responsabilitate, care e specifica mentalitatii democratice. Fiindca democratia, ca si socialismul si comunismul, e o formula politica plantata in doctrina materialista. Iresponsabilitatea morala, proclamata de materialism, e practicata cu orgie de aceste societati anonime pe actiuni care sunt partidele politice ‘’11. De asemenea ea este si motivul derivei societatilor occidentale ,, Deruta democratica pe care o coanstatam la noi e cu mult mai agravata peste hotare’’.Se pare ca orgia materialista, ajunsa la paroxism, declina procesul descompunerii. Nesustinute de nicio putere spirituala asezamintele materialismului se sparg si se dezumfla ca niste basici cu aer’’.12 Solutia iesirii din criza este reprezentata de: spiritualismul definit ca o formula de depasire a materialismului si idealismul vazute ca viziunii asupra lumii precum si de ,,o mare conceptie de viata (…)pentru noi aceasta conceptie de viata este ortodoxia stramoseasca in cuprinsul careia s-a cladit tot ceea ce este durabil in istoria romaneasca’’13.Statul etnocratic romanesc al carui prim principiu era ,,Legea lui Hristos, legea statului’’ ar reprezenta forma politica ce ar integra o astefle de conceptie de viata.
Atunci cand inventariaza cauzele declinul societatilor apusene, Cioran identifica mai multe tipuri de cauze care nu sunt neaparat politice, aceatea ar fi : pierderea naivitatii trairii istorice, declin economic, ecletismul- simptom al unui nou alexandrinism, criza individulalismului si a liberalismului.14
 Pentru Cioran criza lumii moderne nu se intemeia asa cum se intampla de obicei la nationalistii romani, pe certitudinea esecului istoric al democratiei, fiind mai degraba produsa de un complex de factori. Cioran nefiind un antidemocrat radical15. are o pozitie extreme de nuantata vizavi de democratie. Pentru el democratia nu este nici buna nici rea in sine, ci doar in functie de context, astfel el are convingerea ca democratia nu poate ajuta Romania sa faca acel salt istoric salvator, dar totodata ea reprezinta o formula politica ,,creatoare ‘’ in Franta, unde nationalismul dezirabil pentru Romania, ar fi nociv.16In ceea ce priveste rolul jucat in Romania de democratie autorul are o viziune ambivalenta. Pe de-o parte gaseste rolul democratiei ca fiind benefic in istoria Romaniei, pe de alta parte considera ca democratia si-a incheiat rolul istoric in Romania si ca perpetuarea ei ar avea un efect devastator asupra tarii.

Intre decadenta si vid istoric

A doua problema pleaca de la constatarea ca atunci cand discuta chestiunea decadentei, Cioran are in vedere spatiul occidental si niciodata propria tara.
 Cioran nu discuta niciodata despre decadenta atunci cand se refera la Romania, chiar si cand vorbeste in acelasi articol despre declinul Occidentului, Romania nu este integrata acestui proces. Acest lucru nu se datoreaza faptului ca Cioran dintr-un soi de patriotism nu dorea sa includa Romania in acest proces crepuscular, ci faptului ca Romania nefiind o natiune istorica nu putea ajunge, in opinia sa, la acest stadiu specific devenirii istorice. Faptul ca Cioran vorbeste doar despre declinul occidntului, refuzand sa lege in vreun fel asa-zisa criza a democratiilor occidentale de criza romaneasca si critica pe care o face Romaniei plecand de la lipsa ei de spirit istoric, il demarcheaza clar fata de teoreticienii romanismului17. Cioran crede ca Romania nu poate ajunge la acest stadiu, deoarece nu are un referent istoric autentic. Nu un trecut stralucit, in fata caruia contemporaneitatea sa para epigonica marcheaza realitatea romaneasca ci un vid istoric de 1000 de ani : ,,Doamne !ce vom fi facut o mie de ani ?! Toata viata noastra de un secol incoace nu este decat procesul prin care am ajuns sa ne dam seama ca n-am facut nimic (…) O mie de ani s-a facut istoria peste noi : o mie de ani de subistorie ‘’18.

Discurs exasperat, patetic atunci cand discuta trecutul romanesc, Cioran pare ca si-a propus sa deconstruiasca toate miturile nationalistilor romani pe care-i critica pentru ca au inventat trecutul.19 Istoria romanilor ? ceva intre geografie si biologie. Incercand sa faca o radiografiea culturii roamanestei, Cioran identifica si sursa care face din aceasta un esec : ,,exista un viciu substantial in structura sufleteasca a romanului ‘’20 .Perspectiva pe care o propune pentru a explica esecul istoric al Romaniei, este una excentrica fata de a celorlalti ganditori nationalisti si reprezinta o lectura negativa a specificului national. Cioran realizeaza si o schimbare de perpectiva in ceeea ce priveste deficientelor societatii romanesti, vazute de cele mai multe ori ca rezultat al unei istorii deseori nedrepte care au facut din Romania un punct de tranzit al navalirilor barbare si mai apoi, prin proximitatea sa fata de Imperiul Otoman, o aparatoare a crestinatatii.21 Cioran demonteaza aceasta teza si spune ca mai degraba istoria Romaniei este rodul deficentelor specificului national, care poarta toata vina esecului ei istoric.
Portretulul pe care-l face Cioran Romaniei este unul stigmatizant, penduland intre e viziune ce-o asimileaza geografiei, al unui spatiu fara continut istoric, si o conceptie care privilegiaza dimeniunea biologica, animalica si lipsita de constiinta. Lipsa discursului encomiastic, specific discursului romanist, face din Cioran un ganditor nationalist atipic, un autor care nu se inscrie in traditia nationalismului romanesc clasic, gata sa flateze orice tine de specificul national.

NOTE :

[1] cuvantul provine din latinescul decadentia
[2] conform lui Matei Calinescu : ,, Mitul decadentei era cunoascut, intr-o forma sau alta, la aproape toate popoarele antice.(…)de la notiunea indiana de Varsta a lui Kali, pana la viziunile terifiante despre coruptie si pacat transmise de profetii evrei ; de la credinta deziluzionata a grecilor si romanilor in Epoca de Fier’’, in Matei Calinescu – Cinci fete ale modernitatii, Ed.Univers, Bucuresti, 1995, pp.132. Ceea ce este interesant de observat este ca atat o religie care are o conceptie circulara asupra timpului (cazul hinduismului), cat si una care-l concepe linear (cazul iudaismului) vad in ideea decadentei un stadiu temporal de neevitat.
[3] decadenta a fost diagnoasticata din mai multe directii , dar se pot identifica cateva mari linii : teoreticienii de stanga care gaseau muribunda civilizatia burgheza, cercurile reactionare ce criticau o epoca dince in ce mai democratica, precum si o parte a ganditorilor religiosi pentru care impactul din ce in ce mai vag al ideilor religioase precum si nihilismul modern li se aratau semne ale unui declin inexorabil.
[4] inca din secolul XIX, tema decadentei este una recurenta in publicistica celui care a fost inspiratorul cel mai important al nationalismului interbelic, este vorba de Mihai Eminescu. Antimodern, acesta deplangea situatia Romaniei contemporane lui, contrapunandu-i epocilor de gratie in opinia sa, care erau acelea ale epocii dacice si ale evului mediu romanesc. Autorul dezvolta ceea ce atat Sorin Antohi, cat si Ioan Stanomir numesc ,,utopia regresiva’’. Sorin Antohi – Civitas imaginalis. Istorie si utopie in cultura romana, Polirom, Iasi, 1999 si Ioan Stanomir – Reactiune si consevatorism, Nemira, Bucuresti, 2000 ; Emil Cioran identifica la randu-i aceasta propensiune paseista a poetului si-i reproseaza ca ,,in loc sa se ataseze de un viitor al Romaniei, a proiectat marimile neamului in obscuritatea sinitra a trecutului nostru ‘’ – Schimbarea la fata a Romaniei, Vremea, Bucuresti, 1941, p.29
[5] Emil Cioran – Apologia barbariei, Vatra, nr.7-8/2004. Ulterior Cioran isi va mai nuanta opinia favorabila despre fenomenul barbariei, afirmand chiar ca este esential ca barbaria sa pregateasca o noua lume, barbaria nefiind un scop in sine ci mai degraba interludiu dintre doua etape istorice distincte.
[6] o sa-i am in vedere mai ales pe cei mai importanti teoreticieni ai nationalismului din perioada interbelica, este vorba de Nichifor Crainic si de Nae Ionescu.
[7] Nae Ionescu – Opere I, Crater, Bucuresti, 1999, p.435.
[8] este un termen cheie in schita de filosofia istoriei pe care o incerca in cadrul asa-ziselor conferinte de la Miercurea Ciuc si grupate sub numele de ,,Fenomenul legionar”
[9] Nichifor Crainic – Puncte cardinale in haos, Timpul, Iasi, 1996, pp. 17
[10] Ibidem, p.38
[11] Ibidem, p.21
[12] Ibidem, p.23
[13] Nichifor Crainic – Modelul teandric. Gandirea nr. 1 ,ian 1940
[14] Cioran nu deriva celelate crize din criza politica afirmand chiar ca ele nu-s corespondente ci e vorba mai degraba de o coincidenta ca decadenta politica este insoita de cea culturala si economica. Emil Cioran – Singuratate si destin, Humanitas, Bucuresti, 1991, p.53.
[15] un alt caz de ganditor roman care in aceea perioada incepea sa fie din ce in ce mai sedus de solutia nationalista si care nu leaga crepuscului occidental de esecul democratiei, este Mircea Eliade care intr-o scisoare catre Cioran ii marturiseste acestuia ,,Tot ce se leaga de aceasta epoca, se va prabusi apocaliptic (…) Singurul lucru important e ca Europa crapa.’’
[16] Cioran explica aceasta asertiune prin fapltul ca ,, nu toate [natiunile] realizeaza accesul la putere pe aceleasi cai, Emil Cioran – Schimbarea la fata a Romaniei, p.258
[17] Romanismul reprezinta succinct un tip de discurs care identifica in roman o suma de virtuti si practica un discurs istoric mistificator si flatant la adresa romanilor.
[18] Emil Cioran – Schimbarea la fata a Romaniei, p.47. Faptul ca Cioran vorbeste in nenumarate randuri despre cei 1000 de ani de subistorie, trebuie pus in legatura cu teoria spengleriana care aserta faptul ca o cultura traieste 1000-1200 de ani, 1000 de ani de sub-istorie constituind pandantul negativ existentei unei culturi.

[19] Ibidem, p. 50
[20] Ibidem, p.71.
[21] Ibidem, p.72. Asa cum arata istoricul Peter Sugar, nu numai romanii, dar si ungurii si polonezi dezvolta acest mit al natiunii aparatoare a crestinatatii, in Peter Sugar – Nationalismul est-european in secolul al XX-lea, Curtea Veche, Bucuresti, 2001, p.345.

 



Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign