Fostele clădiri de pe traseul bulevardului Unirii (II)

14 septembrie 2010 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

După cum spuneam în precedentul articol, în 1985 Ceauşescu a decis prelungirea bd. Unirii spre est cu încă 2 km, întrucât traseul iniţial i s-a părut a fi prea scurt. Cu această ocazie, au fost distruse alte câteva mii de clădiri care-i stăteau în cale, unele de o valoare rară. Să privim harta celui de-al doilea tronson al marelui bulevard:

Prima imagine pe care doresc să v-o prezint este din Piaţa Unirii, realizată de Bohdan Turzanski, un polonez care ne-a vizitat ţara în 1974. Ea înfăţişează o zonă aflată la intersecţia Splaiului Unirii cu bulevardul 1848, avînd în prim-plan un autobuz articulat (probabil al liniei 34), iar în plan îndepărtat – un alt autobuz al liniei 42.

În stânga se observă un imobil masiv cu 3 etaje, aflat pe colţul cu strada Negru Vodă, iar în spatele autobuzului mare era o casă în stil eclectic, asemănătoare cu cea din Piaţa Buzeşti:

Imediat după Piaţa Unirii, pe malul stâng al Dâmboviţei, exista un imobil care adăpostea Liceul nr. 26 „Al. I. Cuza” (fost Carol I), ridicat în 1898, în fapt având statut de şcoală generală. Iată cum se prezenta la data de 5 aug. 1985, în ajunul demolării (foto Cristian Popescu – CP):

Prima stradă din dreapta liceului se numea Banu Mărăcine. Ea se întindea până în spatele magazinului Unirea. Primul segment se afla exact sub actualul bulevard Unirii. Avem o imagine tot de la CP din data de 13 iun. 1985:

Tot pe traseul bulevardului se afla şi strada Negru Vodă (perpendiculară pe Banu Mărăcine şi paralelă cu str. Căuzaşi), care urca în dreapta spre Calea Văcăreşti. În dreptul Palatului Nicolae Mavros ea se bifurca, spre stânga pornind str. Nicolae Jitniţă, care ajungea tot în Văcăreşti în dreptul bisericii omonime (din cartea „Bucureşti – arhipelag”, acelaşi autor, aceeaşi dată). Palatul era ultima clădire din dreapta:

Revenind pe Splai, ne vom îndrepta atenţia asupra intersecţiei cu strada Căuzaşi, unde se afla un imobil de mare valoare istorică şi arhitectonică – Institutul Medico-Legal „Dr. Mina Minovici” (primul institut cu acest profil din Europa, ridicat in 1892)

O vedere mai de ansamblu asupra institutului, în acuarelă, a realizat arhitectul Gh. Leahu (în lucrarea sa „Bucureştiul dispărut”). În stânga se observă strada Căuzaşi, pe care circulau autobuzele 134 şi 142, iar în dreapta era Splaiul Unirii, pe care circula atunci troleibuzul 95:

Pe strada Căuzaşi, imediat după clădirea institutului, se afla şi o capelă care servea la oficierea slujbelor în cazul decedaţilor neidentificaţi sau nerevendicaţi, aduşi acolo pentru cercetări (foto Cristian Malide 1985):

La capătul de sus al străzii Căuzaşi, colţ cu str. Bravilor, se afla o alimentară, iar alături de ea, sinagoga Malbim. Iată cum arătau la data de 13 iun. 1985 (foto Cristian Popescu):

Pe partea opusă a intersecţiei cu Calea Văcăreşti, în diagonală, se afla Farmacia nr. 38, cu program permanent. Astăzi, pe locul ei se află Tribunalul Bucureşti (fostul magazin Junior). Fotografia aparţine lui Şerban Lăcriţeanu, din 23 iun. 1977:

În dreapta imaginii, pe partea opusă a străzii Labirint (care continua strada Căuzaşi), se afla o clădire CEC, după care începea Piaţa Căuzaşi. Iată cum arăta această piaţă, pictată de Gh. Leahu:

Revenind la strada Labirint, voi preciza că primul segment (demolat) se termina într-o mare intersecţie în formă de stea hexagonală, unde se încrucişa cu străzile Olteni şi Mircea Vodă. Undeva în dreapta acestui tronson se deschidea strada Zaverei (foto Cr. Popescu – 16 iul. 1985):

În plan îndepărtat se observă biserica Olteni. Aceasta a fost înfiinţată, se pare, de către negustorii olteni veniţi în capitală în sec. XVII, iniţial din lemn, apoi din zidărie, pe la 1722, prin grija protopopului Bucureştilor. Avariată în timpul asediului turcesc din 1821, a fost restaurată în timpul domniei lui Cuza sub forma cunoscută de noi (stil neogotic). Deşi nu stătea propriu-zis în calea bulevardului, a fost totuşi demolată la 12 iun. 1987, cu o săptămână înaintea bisericii Sf. Vineri. Pe locul bisericii Olteni se află acum blocul E2 de pe bd. Mircea Vodă, colţ cu Unirii. Dl. Gh. Leahu ne-a lăsat o imagine în acuarelă a acelui lăcaş de cult:

Mai departe, spre est, Bd. Unirii a trecut peste str. Avram Goldfaden (vezi articolul meu special), Calea Dudeşti (pe care o voi descrie separat) şi o mulţime de străduţe laterale, pe care le-a ciuntit într-un mod barbar, fără nici o discriminare. Cu puţin înainte de Piaţa Alba Iulia, a trecut pe lângă Poşta Vitan. În acea zonă, blocurile de pe dreapta bulevardului, colţ cu str. Lucian Blaga, au fost ridicate pe locul unor clădiri ce prezentau o anumită valoare istorică, dar mai ales afectivă, din Piaţa Vitan:

Este vorba de fostul cinematograf Vitan (de pe Calea Dudeşti nr. 97), între timp închis şi transformat într-un banal depozit (în stânga imaginii), iar pe partea opusă (intersecţia dintre str. Vulturilor şi Theodor Speranţia) de o clădire art-deco cu 3 etaje, ce adăpostea la parter farmacia nr. 44 (foto Cr. Popescu – 18 aug. 1985). Demolările s-au produs în septembrie 1987.

Mai există o fotografie panoramică a zonei de care ne ocupăm, aparţinând lui Cristian Malide. Ea s-a făcut, foarte probabil, de pe terasa blocului înalt de lângă sinagoga Malbim (aproape de Piaţa Căuzaşi)

Ca puncte de reper, se pot vedea în dreapta – Poşta Vitan, în stânga – Spitalul Caritas, iar în mijloc – câteva blocuri de 10 etaje de pe strada Moise Nicoară, care au fost demolate pe jumătate întrucât s-au nimerit a fi prea aproape de rondul din Piaţa Alba Iulia. În plan apropiat se vede flancul estic al străzii Olteni, încă nedemolat în acel moment.

Din păcate, nu am nici o fotografie cu clădirile peste care a trecut bd. Decebal (legătura dintre bd. Unirii şi Piaţa Muncii/Hurmuzachi). Cel mai important ar fi de reconstituit vechea înfăţişare a străzii Dristorului (tronsonul demolat, între străzile Th. Speranţia şi Negoiu). Dacă cineva deţine poze din această zonă, îl rog să mă contacteze.

Cu acestea am încheiat prezentarea perimetrului afectat de trasarea bd. Unirii (cu câte 3 benzi pe fiecare sens, scuar median şi lateral). Lăţimea lui exagerată a dus la distrugeri masive ale fondului locativ, care s-ar fi putut limita oarecum. Totuşi, mulţi şoferi bucureşteni îl apreciază pentru legătura facilă pe care o realizează pe direcţia vest-est, aşa că nu trebuie să ne grăbim a critica în mod pripit iniţiativa realizării lui.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign