“Intreaga lume este o scena” – W. Shakespeare

23 noiembrie 2010 Andra Somkereki Arte si artisti

Si fiecare scena inglobeaza lumea toata in actorii si decorurile sale, metafore pentru omul comun in jurul caruia se joaca, de fapt, piesele de teatru. Din Grecia antica, atunci cand actul teatral se rezuma la serbari in onoarea lui Dionis si a vinului, urmand perioada prolifica pentru autorii de tragedii ( Eschil, Euripide, Sofocle) si comedii ( Aristofan), pana la perioada elizabethana cu al sau Shakespeare care se indeparta de vechiul stil teatral englezesc si ajungand in secolul al XX-lea cu Bertolt Brecht, teatrul, ca si omul, a fost si este la fel. Natura, in orice forma a ei, nu a fost facuta pentru a fi schimbata. Ce-i drept, multe lucruri au fost de-a lungul anilor altfel pricepute si infaptuite: timpul s-a comprimat, spectatorii nu-si mai “cheltuiesc” o zi din viata pentru a vedea o singura reprezentatie scenica, temele sunt altele, iar actorii ( atat femei, cat si barbati) nu se marginesc doar la a-si trai rolul.

Dar un lucru ramane sigur: atat teatrul, cat si oamenii au aceleasi schelete de la nastere pana la maturitate si reprezinta ceea ce vedem, dar nu deslusim in totalitate niciodata.

Teatrul ramane pentru om ceea ce lordul Henry Wotton reprezenta pentru Dorian Gray: toate pacatele pe care cel din urma nu a avut curajul sa le faca vreodata. Tragedia imbina intr-un mod curios placerea si durerea, ducand la acel apogeu cathartic prin sentimentele de eleos si phobos. Comedia are infinita si complexa proprietate de a face din ridicol o parte a uratului. Nimeni nu poate nega faptul ca teatrul si oamenii au evoluat. Vietile lor ar fi distruse daca evolutia si reforma ar fi stopate.

Insa, soarta, suferintele si deznodamantul tragic ale lui Oedip vor fi mereu aceleasi, indiferent de punerea in scena si interpretare. Insula parasita pe care Prospero si Miranda naufragiaza va fi intotdeauna locuita doar de Caliban si Ariel, iar Mutter Courage isi va pierde de fiecare data cei doi fii in timpul razboiului de treizeci de ani.

Incarcati de subinteles, transmitand mesaje paradoxale si enigmatice, oamenii isi joaca rolurile zi de zi pe aceeasi scena. Din cand in cand, actiunea se opreste pentru ca “eroii” sa isi lase sentimentele sa respire, sa isi faca planuri sau sa speculeze conditia umana. Insa pauza nu dureaza mult, pentru ca intotdeauna intervine dorinta elementara si primordiala de a afla ce se intampla mai departe in batalia neintrerupta dintre cei doi mari rivali, actorul si timpul.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign