Dileme aporetice

01 noiembrie 2010 Octavian Perpelea Excogitatiile ratanului salonard

Cum e rău, să vieţuieşti ca un câine coborând zilnic printre gunoaie, mârâind la oameni şi dormind sub poduri sau  să te retragi discret, să te sustragi vieţii, într-un loc uitat de oameni şi de timp?

 

Cum e rău, să priveşti decumpănit torturile vieţii, să le suporţi ca un stoic sau să le iei pieptiş cu un duşman invizibil şi omnipotent, chiar dacă ştii că la final vei fi învins?

 

Cum e rău, să porţi mereu măşti care să-ţi ofere protecţie împotriva semenilor, să-ţi asumi un cabotinsm cvasi-permanent sau să te araţi nud, autentic, dar infinit mai fragil?

 

Cum e rău, să-ţi iubeşti egoist soţia, să faci n compromisuri ’’pentru copilaşi’’ sau să te scufunzi în singurătate & sterilitate?

 

Cum e rău, să nu iei nimic în serios, şi ca un histrion să iei lumea drept scena unui circ sau să tribulezi patetic, chinuit de vertijul tristeţii?

 

Cum e rău, să-ţi iubeşti patria, pământul străbunilor, să simţi un aer de familie alaturi de orice compatriot sau să deambulezi ca un metec, nicăieri acasă, pretutindeni străin?

 

Cum e rău, să iubeşti tinereţea vitală, ferice şi totuşi tâmpă sau bătrăneţea, cînd trupul se retrage la depou şi mai totul se declină la trecut; înţelept şi totuşi semi-mort?

 

Cum e rău, să trăieşti laş şi cumpătat, ca un soi de conţopist al vieţii sau să fii un viking, mereu rebel fără cauză, în răspărul valorilor dominante, majorităţii şi legilor?

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign