Casa Capsa “ locul in care vin toti seniorii / si se mananca scriitorii”. Aceste versuri ii erau adresate Casei Capsa de catre Nicolae Crevedia pe vremea cand marii scriitori aproape ca isi stabilise biroul acolo, pe vremea cand Tudor Arghezi declara ca „e singurul local intelectual de pe Calea Victoriei” cu referire directa la Academia Romana aflata pe acelasi bulevard la doar cateva sute de metri distanta.
Ca toate afacerile de succes din intreaga lume, Casa Capsa a plecat de la o idee foarte simpla, de la niste oameni mici dar cu visuri mari. Norocul lor a fost… vremea schimbarii in aceasta zona a Europei.
Istoria Casei Capsa se leaga de istoria familiei macedonene Capsa, venita in tara noastra dupa distrugerea orasului Moscopole. Pe la mijlocul sec al XIX-lea patru frati, Vasile, Anton, Constantin si Aron infiinteaza cofetaria Casa Capsa.
Ideea lor a fost aceea de a aduce ceva nou pe piata dominata de dulciurile turcesti, baclavale inundate de miere, saralilii, serbeturi aromate si rahat lokum. Ei au propus „bombonurile” frantuzesti care aveau sa castige gusturile romanilor, incurajati si de modernizarea si indreptarea spre Vest a Principatelor Romane.
Cofetaria s-a deschis pe 6 iulie1852 si avand un succes enorm, la numai doi ani familia Capsa avea sa deschida o noua cofetarie tot pe Podul Mogosoaiei, in casa Castrisoaiei (actualul magazin Bijuteria).
Astfel Casa Capsa s-a impus foarte repede, iar cofetari renumiti din Bucuresti, ca Giovanni Flore si Fialkovski, au fost nevoiti sa recunoasca suprematia cofetariei Capsa.
Daca la inceput deserturile si ciocolata era adusa direct de la Paris, treptat fratii Capsa au inceput sa califice si cofetari romani. Tot fratii Capsa au introdus o noua moda in Principate, intelegand ca ambalajul vinde marfa. Astfel alaturi de bomboane au adus si bomboniere, cartonaje, cutii de lemn produse la Carlsbad, Viena sau Hamburg, ei mai folosind si hartie dantelata, coli de hartie de aur si argint, staniol si panglici decorative.
In 1869 Grigore Capsa plecat sa invete meserie in Franta, a fost atat de bun incat a fost singurul strain caruia i s-a permis sa participe la Expozitia din Paris. Aici insusi regina Eugenia l-a laudat, promitand-ui ca il va numi furnizorul casei regale. Din pacate razboiul franco-prusac a impiedicat aceasta promisiune sa se realizeze si Casa Capsa a pierdut o mare ocazie de a se face recunoscuta pe plan extern. In 1876 la conducerea Casei Capsa ramane doar Grigore, iar in 1886 s-a extins deschizand un hotel si „Salonul de Consumatie” care va deveni celebra Cafeneau Capsa.
La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX Casa Capsa a devenit frecventata de elitele societatii romanesti: Bratienii, Take Ionescu, Nicolae Filipescu. Cei care frecventau Casa Capsa erau atat de implicati in viata politica incat se zicea ca acolo se faceau si se destramau guvernele, iar Tatarescu a cerut in repetate randuri sa inchida Casa Capsa deoarece, zicea el: „acolo e capul tuturor rautatilor”. Casa Capsa avea sa fie inchisa intr-un final in anul 1936.
Dupa 1930 Casa Capsa devine casa scriitorilor. Ion Barbu aproape ca isi mutase biroul la Capsa, fiind nelipsit de acolo. Printre alti clienti se numarau si Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Ionel Teodoreanu, Ion Minuclescu, criticul Serban Cioculescu.
Tudor Arghezi a facut chiar si un portret al omului care frecventa Capsa:” Capsistul este un individ inteligent si primejdios si critica reala se face la Capsa, nu in presa literara. Daca esti prost la Capsa, e imposibil sa fii destept altundeva, macar in scris”. Virgil Carianopol spunea ca daca vrei sa devii scriitor iti trebuie mai intai „botezul Capsei”.
In anii sai de glorie, Casa Capsa a gazduit receptii fastuoase, la care au participat mari personalitati politice si artistice ale Europei. In timpul Razboiului de Independenta, acolo luau masa Marele Duce Nicolae, printii Urussoff si Gorceacov. Ceva mai tarziu, pe la Capsa au trecut generalii Gamelin si Joffre precum si fostul presedinte francez Raymond Poincare. In timp, Casa Capsa, a mai fost onorata si de prezenta marilor artisti Sarah Bernard, Jospehine Baker, George Enescu, Erico Carusso, Pietro Mascagni, tenorul Iosif Schmidt si actorul de cinema Hary Baur.
Casa Capsa a devenit si-a dobandit faima internationala. Astfel in 1873, i s-a acordat „Marea medalie” a Expozitiei de la Viena; in 1881, a primit „Medalia de Aur” a Expozitiei de la Bucuresti, iar in 1889, „Marea Medalie de aur” a „Expozitiei Universale”. De asemenea, tot in anul 1882, a obtinut brevetul de furnizor al casei principelui Milan Orbenovici al Serbiei, iar in 1908 pe cel de furnizor al principelui Ferdinand al Bulgariei, dar si furnizorul oficial al Casei Regale Romane din 1882.
Decaderea Casei Capsa a inceput o data cu venirea comunistilor la putere. Dupa 1948, Societatea „Casa Capsa”, a trecut, cu tot cu zestrea sa materiala, in subordinea Societatii Comerciale de Stat pentru Exploatarea de Restaurante si Hoteluri. Deranjati de amintirea fastului burghezo-mosieresc invocat chiar si de numele localului, comunistii au inlocuit numele cu proletarul „Bucuresti. Braserie si Restaurant”. Dupa 1990, si-a recapatat vechiul nume, odata cu restaurarea localului. Dar ceea ce nimeni nu a reusit inca sa-i redea este „spiritul Capsei”, disparut odata cu generatia de aur a literaturii romane.
