Castelul de la Ozd

27 decembrie 2010 Radu Olteanu Art historia


Incep acum un sir de articole despre cateva castele transilvanene pe care le-am vizitat in ultimul timp. Vizitarea acestor castele iti lasa un gust mai amar decat orice alt sir de monumente. In Ardeal sunt multe. Sau au fost. Toate au apartinut nobilimii maghiare, mai mari sau mai mici. Sunt mai vechi, renascentiste, sau mai noi baroce sau neoclasice. Ungurii ne-au lasat un patrimoniu arhitectural de valoare inestimabila iar noi ne-am batut joc de el. Fiindca, vezi Doamne, erau unguresti. Comunistii le-au distrus, jefuit de toate obiectele de valoare, au pus pe foc biblioteci adunate in secole iar apoi le-au transformat in spitale de nebuni, sanatorii, CAP-uri. Intr-un fel a fost bine caci multe castele au mai supravietuit. S-au distrus in multe cazuri minunatele gradini, deseori, adevarate gradini botanice, ce le inconjurau. Asa cum s-a intamplat la Cris sau la Bontida.
La unele din castele au inceput prin anii 70, chiar lucrari de restaurare, intrerupte dupa desfiintarea Directiei Monumentelor Istorice in 1977. Cele care au avut aceasta nesansa de incepe a fii restaurate partial si apoi lasate de izbeliste, n-au mai revenit nici macar fostelor CAP-uri si au devenit ruine. Precum castelul de la Manastirea (j. Cluj) sau Cris (j. Mures). Cea mai grava situatie a fost in anii 80 si 90. In aceste decenii foarte multe monumente istorice din Transilavania (si nu ma refer doar la castelele grofilor) s-au ruinat atat de tare (mai mult decat in secole) incat cu greu mai vor putea fi restaurate.
Nu sunt cunoscute, nu sunt promovate, nu exista carti despre ele, sunt tratate, cel mult cu un dispret sovin (d-le dracu, nu fac parte din istoria „noastra”!). Nu apar in ghiduri turistice, nu fac parte din circuitele turistice (cu mici exceptii). Mai apar cel mult articole despre ele in ziare locale.

Am ajuns la castelul de la Ozd (magh. Magyarózd), absolut intamplator, cautand pe Internet. Am ajuns placand din Ludus, oras de pe Mures. Am luat-o spre sud, printre dealuri moi, depasind rapid comuna Atintis. Apoi 9 km pustii si pitoresti. Am ajuns in comuna Bichiş de care apartine si satul Ozd. Drumul pana acolo e foarte bun.
De cum am intrat in sat am fost impresionat. Castelul domina tot satul. Avea tigla noua pe acoperis dar arata jalnic. Am intrat, am stat de vorba, mi-a placut, am facut multe poze si am plecat. Foooarte incantat!!!
Care-i povestea castelului? Castelul a fost construit de generalul curuţ Pekry Lorincz, in anul 1682 si refacut apoi in1732.
Curuţii ( din magh. kuruc, în trad. „haiduc”) au fost soldatii de diverse etnii – inclusiv romani- participanti, la rascoala antihabsburgica condusa de Francisc Rákóczi al II-lea in anii 1703-1711.
Am citit pe mai multe site-uri prostia (luata unii de la altii, tradusa si in engleza) cum ca acest castel a fost construit in ” stil gotic francez”. Ce tampenie! Ce stil gotic la 1682?!? Ce nu inteleg e ca si in articolul maghiar de pe Wikipedia, tot asta scrie. Castelul nu are un stil unitar. E inspirat din castelele renascentiste, la care turnurile incepeau sa aiba un rol mai mult decorativ, dar are si elemente baroce.


Voi cita din articolul lui Ioan Borgovan aparut in Ziarul de Mures: 
„Ultimul proprietar a fost baronul Kondradshein Ianos şi soţia sa, Teleki Ilona. Baronul, de origine austriacă, a venit de la Ploieşti atunci când a primit castelul în dar de la Adam Rodach, un alt nobil austriac, după ce fiica acestuia s-a recăsătorit cu un bărbat de religie reformată, în urma divorţului de primul ei soţ, un catolic. În 1948, după proclamarea Republicii, baronul şi familia sa au fost nevoiţi să plece într-un sat de lângă Reghin, de unde au emigrat în Franţa.
După plecarea baronului, a început jaful. Mobilier, covoare, tablouri, cărţile din bibliotecă, toate au dispărut, rând pe rând, din castel. Nici autorităţile timpului nu au făcut nimic pentru stoparea dezastrului. În castel s-au instalat birourile gospodăriei colective şi ale cooperativei de consum, a fost şi local de şcoală şi cămin cultural. Până prin 1970-1980, în castel au locuit şi câteva cadre didactice. Toţi au folosit castelul, dar nimeni nu a cheltuit pentru efectuarea unor reparaţii minime. Consecinţele sunt fireşti, în aceste condiţii. Castelul a devenit de nelocuit din cauza distrugerii acoperişului.
După evenimentele din decembrie 1989, pe cerul sumbru care ameninţa viitorul castelului a apărut o geană de lumină. După retrocedarea acestuia către urmaşii baronului Kondradshein, a urmat o donaţie făcută în favoarea unei fundaţii umanitare din Cluj Napoca. Membrii acesteia au iniţiat colecte naţionale şi internaţionale prin care au adunat banii necesari pentru refacerea acoperişului. Deşi pentru restaurarea interioarelor nu sunt fonduri, cel puţin s-a stopat procesul de distrugere.”
Sansa castelului a fost fundatia Bonus Pastor care se ocupa cu reabiltarea persoanelor dependente de alcool (aici articol din Ziarul de Mures).
In trecut, padurile din imprejurimi (salbatice) fusesera declarate zona protejata cinegetica. Aici, la Ozd, Ceausescu a avut o cabana de vanatoare, in prezent ruinata. Cititi aici articol interesant pe acest subiect.

Cand am fost eu, in castel, ruinat dar locuibil, stateau niste tineri voluntari olandezi, foarte binevoitori, cu care am conversat in engleza.

Balustru de lemn ramas de la scara originala
 

Fresca si stucatura din dreptul ferestrelor

Merita sa calatoriti acolo. E un sat izolat, departe de marile drumuri, asezat intr-un decor minunat si te vei mira ce locuri frumoase si necunoscute sunt la noi in tara.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign