Păunescu pare din acelaşi aluat cu poetul francez Pierre Jean de Beranger, un soi de magastar avant la lettre, tipul ideal al mediocrului prizat de masse, ale cărui rime patriotice au fost apreciate aproape de toţi, mai puţin de posteritate.
Seara zilei de trei decembrie. Afară sunt întâmpinat de o ceaţă atât de densă, că am senzaţia că am alunecat din real, direct într-o nuvela a lui Allan Poe. Dintr-o data misterul pluteste prin aer, iar plictisul este expluzat instantaneu din cotidian.
Mi se face inima cât un purice, când văd că Dan Puric începe să facă din ce în ce mai mulţi purici în România. Azi nici rinocerii nu mai sunt ce-au fost, au devenit purici…
Li se reproşează deseori celibatarilor sau cuplurilor fără copii, că sunt egoişti, că se gândesc doar la ei. Personal, fidel cultului decadent al sterilitaţii, pot empatiza foarte mult cu aceştia, mai ales că egoismul lor mi se pare mult mai onest decât al celorlalţi. Căci da, şi ei sut egoişti, chiar într-un mod mai insidios decât primii, pentru că se vor multiplicaţi, pentru că mulţi dintre ei îşi concep progeniturile doar pentru ’’a avea ajutor la bătrâneţe’’.
Ador viciile, cu excepţia celor de procedură.
