Clar de luna, lama de buldezer…


Administratia publica cu raspunderi majore in Bucuresti, si aici ne referim la Primaria Generala a Capitalei, a decis précis: intre Buzesti si Rahova trebuie sa fie suplimentate benzile pentru decongestionarea traficului. Faptul ca exista opinii divergente cum ca, in fapt, aceasta artera va face exact contrariul, printre aceste voci chiar arhitectul sef al Londrei, domnul Oprescu stie mai bine. Si cum democratia nu s-a nasacut la sat, deci nu este vesnica, a decis de unul singur ce este mai bine pentru noi. Deci, sa se faca artera!

 

Despre proiect si inexistenta lui am mai scris aici. Deci revenim cu picioarele pe pamant si cu buldozerele pe patrimoniu. Este iarna si, mai important, este timpul scurt pana la alegeri. Deci domnul Oprescu trebuie sa vina cu niste lucruri finalizate pana in fatidicul an 2012. Si uite asa, in plina luna decembrie, ne dispare de pe harta patrimoniului, case una dupa alta. Si-asa nu sunt multe. E ca si cum nici nu ar fi.

Sa luam un exemplu intamplator. Sau nu: Berzei 34. Cladirea este protejata – face parte din ansamblul Stirbei Voda, al carui garant moral si legal este Ministerul Culturii. Cladirea a fost imprejmuita – precum ultima spovedanie a unui muribund, se fac cele trebuincioase si cele cuvenite pentru demolare. Demolarea insa a urmat intocmai regulile unui silogism impecabil: Ziua, toate sunt la vedere. Lucrurile ilegale / marsavesti / rusinoase trebuie facute discret. Concluzie: cladirea avea sa fie dezafectata noaptea, mai precis la orele 01.00. Am putea propavadui harnicia iesita din comun a administratiei publice, avantul muncitoresc iesit din comun, bunul simt care numai comun nu s-a dovedit a fi. Cum ong-istii nu au somn, domnul Oprescu a uitat ca noaptea nu este nici sfetnic si nici acoperamant bun. Deci, chemam militia. Da, militia. Pai de ce jignim aceasta institutie? Pai d-aia: initial au cerut sistarea lucrarilor, in lipsa unui document care sa legitimeze demolarea. Da, acel aviz de demolare. In mai putin de 10 minute si undeva in jurul orei 01.20, la fata locului apare o noua patrula. Una „mai superiora”: era trimisa de Oprescu insusi! Ca doar nu doarme cand orasul se darama. Deci dl. Oprescu a solicitat continuarea lucrarilor si singura masura pe care militia a luat-o a fost o amenda pentru „tulburarea ordinii publice”. Amenda se rupe, la fel si interesul militienilor pentru respectarea legii. Deci stau de straja ca lucrarile sa continue.

 

Bucurestiul este obisnuit cu demolarile de vineri spre sambata seara. Acestea se faceau, de-obicei, de catre proprietarii unor imobile de patrimoniu, atunci cand somnul natiunii este mai dulce, iar riscul de a fi opriti este redus. Este un comportament disperat al unor oameni care isi achizioneaza imobile-patrimoniu pentru terenul de desupt. Cladirea Berzei 34 a fost daramata vineri spre sambata noaptea, de catre domnul Primar Oprescu. Acesta nu este un pamflet, iar similititudinile sesizate nu sunt doar o gluma proasta. Este raportul de activitate al celui mai edil dintre edili!

Dincolo de componenta culturala, sa ne aplecam asupra umanitatii si a lipsei ei. Si, de ce nu, a legalitatii si, firesc, a aceleiasi lipse. Conform Legii, aceea care este, firesc, este interzisa evacuarea persoanelor intre lunile noiembrie si luni martie. In 10 decembrie, cetatenii de pe Berzei au fost scosi din imobile de ceea ce este intalnit in folclorul urban sub numele de mascati. Cu un hau in fata usii, mai precis excavatii din trotuarul stang pana in trotuarul drept, acestia au trebuit sa isi care mobila tiptil tiptil, lipiti de perete. De ce aceasta ilegalitate? Pentru ca primarul a zis ca este „o urgenta”.

Daca firma demolatoare a primit o amenda pentru tulburarea ordinii publice, vrem sa vedem si amenda pentru domnul Oprescu pentru tulburarea legalitatii si, de ce nu, suprimarea culturii. Sau poate o vom vedea in 2012.

autor: Irina Zamfirescu