Cancerul ( factori predispozanti )

01 februarie 2011 Razvan Marius Medicina de alta data

          La ce ţin aceşti factori predispozanţi?Iată o chestiune foarte controversată.Unii încrimină solul şi umiditatea; după ceştia locuitorii regiunilor umede cum sunt anumite regiuni din Englitera sunt mai predispuşi la cancer ca locuitorii din Italia de sud.Cercetătorii americani susţin că negrii sunt mai puţin atinşi de cancer ca indienii, iar aceştia la rândul lor mai puţin ca alibi.Explicaţia imunităţii relative a negrilor faţă de cancer ar fi felul de viaţă mai simplu pe care aceştia îl duc, absenţa alcoolismului, regimul vegetarian şi în fine prezenţa în abundenţă a pigmenţilor la această rasă.După părerea aceloraşi autori cu cât o rasă e mai pigmentată, cu cât e mai bine mineralizată, cu atât este mai rezistentă la cancer.Nici rolul vârstei nu e complect elucidat printre factorii predispozanţi.E generală credinţa printre profani că această boală nu atinge decât bătrânii, teză destul de răspândită şi în facultăţile de medicină.Incontestabil că prezenţa cancerului creşte cu vârsta, dar nici o vârstă nu e scutită de cancer.El este rar sub 20 de ani, totuşi se întâlneşte la vârsta cea mai fragedă, cum ar fi sub 10 ani.

          Boala aceasta se moşteneşte?E contagioasă?Iată întrebarea la care noi medicii suntem foarte des obligaţi să răspundem.La prima întrebare trebue să facem de la început observaţia că în sensul strict al cuvântului în afară de malformaţiile congenitale nu se pot considera boli ereditare decât acelea în care agentul pathogen trece de la mamă la făt.Astfel ar fi sifilisul.Cred că nimeni nu poate susţine cu argumente valabile ereditatea cancerului în acest sens.Nici savanţii care cred în rolul heredităţii în cancer nu susţin acest lucru.Cert e că moştenim anumite predispoziţii pentru anumite boli de la strămoşii noştri, şi o astfel de predispoziţie ereditară există şi pentru cancer.Ne-o dovedeşte existenţa familiilor canceroase, cum e cea a lui Napoleon ca să nu cităm decât pe cele mai ilustre.In familia Bonaparte au murit de cancer al stomacului tatăl, împăratul şi trei surori ale lui.Un alt exemplu concludent care dovedeşte rolul predispoziţiei moştenite este acela a unei familii citate de Menetrier.In această familie ambii părinţi au murit de cancer al stomacului; din cei 7 copii 6 au moştenit predispoziţia şi au murit tot de cancer al stomacului iar al 7-lea a murit la vârsta de 30 de ani în urma unui accident.

              Chestiunea eredităţii tumorilor a fost studiată din punct de vedere statistic, adică cercetând părinţii şi colateralii morţi de cancer, de o parte a indivizilor morţi de cancer, pe de altă parte la indivizii neatinşi de cancer.Această metodă n-a dat decât rezultate contradictorii din care nu se poate trage nici o concluzie.Soluţia problemei poate fi mai degrabă susţinută pe calea experienţei, şi sub acest raport sunt remarcabile cercetările domnişoarei Maud Slye de la institutul Webs din Chicago.Maud Slye a ales ca obiect de studio şoarecele.La această speţă viaţa este scurtă: în jur de 2 ani.O femelă dă naştere în fiecare an la mai multe rânduri de pui şi in fine cancerele spontane nu sunt rare la şoareci.Maud Slye a studiat descendenţa integrală a şoarecilor morţi de cancer spontan al mamelei, plămânului, ficatului, a oaselor încrucişând între ei indivizi dintre care unul avea, altul nu avea ereditate canceroasă.Rezultatele acestor cercetări se pot rezuma în următoarele: prin încrucişarea între indivizi cu ascendenţe canceroase şi repetând asemenea încrucişări în mai multe generaţii successive, Slye a obţinut rase de animale la care cancerul s-a încuibat aşa de tare încât toţi indivizii ajunşi la o vârstă avansată mor de cancer.Din contră prin încrucişări selective între şoareci fără nici o ascendenţă canceroasă cunoscută dealungul mai multor generaţii şi repetând asemenea încrucişări la descendenţi, ea a reuşit să obţină rase la care cancerul nu apare deloc.S-a putut ajunge astfel la rase pur canceroase şi necanceroase.Prin încrucişări între indivizi cu ascendenţă canceroasă şi indivizi cu ascendenţă necanceroasă, s-au obţinut rase la care cancerul apare în proporţii determinate conform legilor lui Mendel.Tendinţa la cancer este un caracter recesiv pe când rezistenţa la cancer este un caracter dominant.Din punct de vedere practice este posibil să stingem încetul cu încetul tendinţa la cancer într-o rasă determinată cu condiţia de a evita introducerea în arborele genealogic al acestei rase a indivizilor cu ascendenţă canceroasă

             Ereditatea nu ar avea ca consecinţă apariţia unui cancer de speţă patologică definită, într-un organ sau ţesut determinat.Astfel Slye a reuşit să creeze rase de şoareci cu cancer la mamelă, cancer de ficat şi cancer de plămâni.

             Concluziile la care a ajuns Slye sunt din cele mai interesante.Fără nici o îndoială că dacă aceste rezultate ale d-rei Slye vor putea fi verificate până la ultimele detalii ele vor comporta şi o aplicaţie practică în ceea ce priveşte profilaxia cancerului în speţa umană, sub formă de restricţii precise care vor trebui făcute la anumite căsătorii.Inainte de a pronunţa însă adevăruri atât de grave în consecinţe sa fim foarte prudenţi.Până atunci nu putem să admitem nici o concluzie în acest sens şi tot ce putem face se reduce la un sfat pe care-l oferim publicului şi care este acela că ori de câte ori într-o familie există o tendinţă puternică la cancer, membrii acestei familii să ia contra acestei boli precauţiuni mai mult decât obişnuite.

             In ceea ce priveşte contagiunea cancerului putem răspunde cu un nu categoric.Cancerul nu este contagios fiindcă cu toată frecvenţa acestei boli care ucide numai în România 20.000 de personae în fiecare an, nu putem încă demonstra un caz sigur de contagiune canceroasă.Să nu ne preocupăm deci nici de ereditate, insuficient lămurită, şi nici de contagiune care nu există, ci să ne îndreptăm privirile spre anumite stări prevestitoare de cancer numite stări “precanceroase” a căror descoperire şi vindecare constituie azi singura profilaxie în contra cancerului.

             Ce sunt aceste stări precanceroase?Stări precanceroase au fost numite leziunile care preced dezvoltarea cancerului.Pe piele 80 la sută din cancere se desvoltă pe leziuni cronice varicoase, lupusul, micile tumori benigne ca aluniţele, diferitele exeme etc.Pe mucoasele gurii, îndeosebi pe limbă, stările precanceroase sunt reprezentate prin nişte pete albe numite leucoplasie.Prezenţa lor în gură trebue să fie un permanent memento pentru purtător.

             Descoperirea din vreme a stărilor precanceroase e cel mai important act de profilaxie canceroasă.Lesiunea precanceroasă odată descoperită, poate fi şi trebue chiar tratată şi înlăturată, iar dacă asta nu reuşeşte ele pot fi supravegheate de aproape şi la cel mai mic semn de transformare canceroasă, înlăturate.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign