Highlights auf der Straße denken

03 aprilie 2011 Sebastian Grama Comoara Hestugmitilor

to gar auto noein estin te kai einai (sau nu)

– Cu permisiunea dumneavoastră, vom întrerupe o clipă discuţia, întrucât îl avem în direct prin telefon pe domnul Martin Heidegger. Bună seara, domnule Heidegger!, ne auziţi?

– Bună seara, mă aflu în ascultare.

– Ce ne puteţi spune, în calitate de specialist, despre actuala criză? Aveţi vreo soluţie de eficientizare a demersului întreprins de către Guvern?

– “Finanţarea ca finanţare poate fi numai dacă ea se situează totodată în afara şi înăuntrul spaţiului luminat pe care-l constituie locul de deschidere. Numai acest loc de deschidere dăruieşte şi garantează oamenilor un spaţiu de trecere spre finanţarea care nu suntem noi înşine şi accesul la finanţarea care suntem noi înşine. Datorită acestei luminări, finanţarea este, într-o măsură care variază, neascunsă. Dar chiar şi ascunsă, finanţarea nu poate exista decât în spaţiul luminat” (Originea operei de artă, Editura Univers, Bucureşti, 1982, p. 67; trad. rom. de Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu – cu mici modificări).

– Cum trebuie să procedăm, totuşi, pentru a o obţine?

– “Fiece finanţare care ne iese în cale şi cu care ne confruntăm conţine în sine această ciudată adversitate faţă de prezenţă, dat fiind că, simultan, ea se ţine retrasă în starea de ascundere. Locul de deschidere înăuntrul căreia se situează finanţarea este în sine, totodată, o ascundere” (Ibidem, p. 68).

– De aceea, teoretic, s-a înfiinţat DNA-ul. Însă aceste aspecte sunt relativ vechi în societatea noastră, pe când momentele de criză prin care trecem azi îşi au rădăcina în evenimente mult mai recente. Cum le-aţi putea explica pe scurt?

– “Finanţarea ni se refuză, cu excepţia acelei unice realităţi, în aparenţă cea mai modestă, pe care avem cele mai multe şanse să o surprindem atunci când nu mai putem spune despre finanţare decât că este” (Ibidem).

– Dar când nu este?

– “Aici ascunderea nu este acel simplu refuz; finanţarea apare, dar ea se prezintă altfel decât este. Această ascundere este împiedicarea-accesului” (Ibidem).

– Faceţi aluzie, desigur, la recentele discuţii purtate de către oficialităţile din ţara noastră cu reprezentanţii F.M.I.

– “Dacă finanţarea nu ar împiedica accesul la finanţare, atunci noi nu ne-am putea înşela şi n-am putea greşi în legătură cu finanţarea, n-am putea să greşim drumul şi să ne risipim şi mai ales n-am putea să pierdem niciodată măsura. Faptul că finanţarea poate induce în eroare devenind aparenţă este condiţia care face posibilă rătăcirea noastră – şi nicidecum invers” (Ibidem).

– Îmi cer scuze, domnule Heidegger, unul dintre invitaţii mei din această seară, un reprezentant al Puterii în Parlament, doreşte să vă adreseze o întrebare.

– “… Răspunsul esenţial, singurul răspuns, a fost deja găsit câtă vreme avem grijă ca întrebarea privitoare la Nimic să rămână cu adevărat pusă” (Ce este metafizica?, în Repere pe drumul gândirii, Editura Politică, Bucureşti, 1988, p. 42; trad. rom. de Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu).

– Îi dau aşadar cuvântul invitatului meu.

– Bună seara, domnu’ Heidegger. Dom’le, eu am o singură întrebare: cât v-au plătit, dom’le, sindicatele ca să veniţi aici cu asemenea aberaţii?

– “Finanţarea ne este…” (Originea operei de artă, op.cit., p. 69).

– Lăsaţi, dom’le, finanţarea, dom’le! Spuneţi-mi dumneavoastră mie cât v-au plătit sindicatele ca să ne spuneţi aşa ceva!

– Stimate invitat, îmi permit să intervin pentru…

– Lasă-mă, dom’le, în pace!, ca să ne spună! Păi – nu-i e ruşine, dom’le!? De unde atâta finanţare, domnu’ Heidegger?! Cum ieşim, dom’le, după dumneata, din criză?

– “Unde căutăm Nimicul? Cum găsim Nimicul? Pentru a putea găsi un lucru, nu trebuie oare să ştim deja că el există?” (Ce este metafizica?, op. cit., p. 38).

– Bine, eu aş interveni pentru a nu escalada. Domnule Heidegger, de ce avem nevoie de finanţare?

– “În imediata apropiere a finanţării noi ne credem în largul nostru (heimisch). Finanţarea ne este familiară, ne inspiră încredere, siguranţă” (Originea operei de artă, op. cit.).

– De acord cu dumneavoastră, dar, atunci, de unde criza?

– De unde criza, dom’le? De unde? Cât v-au plătit sindicatele? De unde criza?

– “Ceea ce oferă siguranţă nu este, în fond, sigur; este ne-sigur” (Ibidem).

– Publicitate.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign