Error

Din Piaţa Romană la Piaţa Rosetti. Am apucat prin Lahovari. Când traversam strada Dionisie Lupu, încercând să-mi găsesc drum printre maşinile parcate enervant, o femeie mi s-a adresat. Voia să-mi vândă o carte cu doar un leu. Mă grăbeam. Totuşi, am apucat să-i observ trăsăturile obosite şi hainele. Mi se pare că erau gri, la fel ca părul. I-am spus, fără chef:

–        Nu.

Imposibil de furişat pe acolo, între două vehicule negre. Doi sau trei paşi înapoi – şi am ajuns iarăşi în dreptul femeii. Avea în privire ceva uşor speriat şi un pic (sună a paradox) indiferent. A ridicat o mână către faţa mea, încercând să-mi spună ceva. Eram, însă, iritat că pierdeam vremea tot încercând să încap pe Eremia Grigorescu. “– Lasă-mă dracului în pace!”, m-am răstit. A rămas o clipă cu degetul îndreptat către punctul unde fusese figura mea. Din ochi, m-a mai urmărit cel puţin două sau trei secunde. Cu o tristeţe un pic (sună a paradox) amuzată.

Grădina Icoanei – etc. – Piaţa Rosetti. Unde aveam chestiuni de rezolvat urgent. Am ajuns cu două minute înaintea orei stabilite. Întreaga tensiune a întâlnirii serioase ce avea să înceapă s-a deversat într-un fluviu de ură împotriva femeii de pe Dionisie Lupu. Mă aflam acum într-o clădire veche, frumoasă, dar cu sensibile îmbunătăţiri. M-am dus la toaletă ca să mă spăl pe mâini. Văzându-mă în oglindă, am înţeles ce voise degetul ridicat spre chip. Aveam o dungă neagră pe frunte, continuată sub ochiul drept. E plauzibil să mă fi atins de portiera taxiului care, mai înainte, mă lăsase în Romană. M-am gândit îngrozit la cartea de un leu – căreia nici măcar o privire nu-i aruncasem.