Warning: Use of undefined constant url - assumed 'url' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home4/bucurest/public_html/wp-content/themes/bucurestii-v2/single.php on line 17

Omnes una manet nox

29 octombrie 2011 Sebastian Grama Comoara Hestugmitilor

Trebuie alcătuit un ghid al singurătăţilor bucureştene. După străzi, după cârciumi, după grădini sau parcuri. Apoi, există singurătăţi în magazine, singurătatea pensionarului care stă o clipă în mijloc de Moghioroş pentru a cântări dacă este mai bine să-şi dea ultimii bani pe nişte oase de supă sau pe legume, singurătatea studentului care şi-a băut o seară şi acum are de ales între Isolda şi bibliografia obligatorie, singurătatea imbecilului care încă mai crede că pe undeva prin Mall va găsi centrul Universului, apoi singurătatea inevitabilului meşter care se ştie înjurat de toată lumea că a oprit apa caldă pe coloană ca s-o rezolve pe văduva de la 2 sau care dă cu ciocanul pneumatic la 8, ameţit de berea infectă de aseară şi de ziarele cretine cu ţâţe-n prima pagină, singurătatea sinistră a puhoaielor deversându-se de la metrou şi din autobuze cu telefoanele mobile înşurubate-n cap (sau cu minuscule căşti zbierându-le izolarea direct în creier), singurătatea babei care-şi aeriseşte potaia şchioapă şi cu bot alb, incapabilă să mai latre (însă gâjâind un fel de bocet agresiv când sună la uşă băiatul cu pliante ce fac reclamă la produse cărora nu le mai înţelege nici numele), singurătatea ochilor apoşi înfipţi într-un salcâm aleator lângă parcare, singurătatea infinită a sutelor de mii de pereţi după care sunt copii distruşi de jocuri idioate şi regi ai lumii care-şi petrec viaţa bodogănind în cozi de comentarii la texte bine ţintite ale unor vagi eroi cu aparenţă familiară, singurătatea şoferilor abandonaţi cu maşină cu tot la semafoare inutile în orele de vârf, singurătatea soţului responsabil care aduce pâine şi apă minerală acasă în două pungi reciclabile, singurătatea necunoscuţilor care nu există decât pentru a complica bulevardele, interminabila singurătate a cerului abandonat peste un haos interminabil.

În urmă cu două zile, am văzut o vitrină. Cred că trecuse de ora 3 dimineaţa. Pe Calea Victoriei nu mai era nimeni. Frig. Din vitrină zâmbea un televizor. O emisiune de mare audienţă. Reluare. Am trecut mai departe, printre clădirile mute.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign