Însemnări despre un biograf al lui Ion Creangă un documentar de Nicolae Scurtu

Biografia poetului, prozatorului,traducătorului şi cercetătorului

literar Nicolae Ţimiraş (n. 15 mai1876, Finţeşti, Buzău – m. 14decembrie 1950, Serto Fiorentino,Italia) conţine o sumă de necunoscute ce se cuvin a fi elucidate, spre o mai dreaptă

înţelegere a contribuţiei sale în domeniul crengologiei.

Nicolae Ţimiraş, după studiin temeinice, atât în ţară cât şi în străinătate, devine un excelent om al legii, practicând avocatura în oraşele Bucureşti şi Brăila.

La Brăila îl cunoaşte pe Constantin I. Creangă, fiul fermecătorului narator, şi, după un

timp, relativ scurt, se căsătoreşte cu fiica acestuia. Are un singur copil, Nicolae N. Ţimiraş (n. 1912– m. 1996), autorul unor însemnate memorii despre familia sa. Şi nu numai.

În biblioteca lui Constantin I. Creangă s-a păstrat, cu grijă, o parte importantă din cărţile,

manuscrisele şi însemnările lui Ion Creangă, la care nu avusese acces nici unul dintre biografii şi exegeţii operei inimitabilului creator.

Nicolae Ţimiraş, iritat de percepţia negativă pe care o aveau unii istorici şi critici literari, în

ceea ce priveşte comportamentul, studiile şi cultura lui Ion Creangă, decide să evoce personalitatea marelui clasic, apelând la materialul, de altfel preţios,existent în arhiva familiei.

Publică, mai întâi, în presa vremii, câteva articole incitante în care propune o altă imagine asupra omului şi dascălului Ion Creangă. Aceste contribuţii sunt apreciate, mai ales, de cei care l-au cunoscut pe autorul Amintirilor din copilărie, printre care trebuie să menţionez pe A. C. Cuza1, care îl determină să elaboreze o biografie în care să folosească aceste materiale necunoscute. Intervine şi istoricul şi criticul literar Leca Morariu2, un cunoscător profund al operei şi biografiei lui Ion Creangă, pe lângă cărturarul I. E. Torouţiu, care acceptă să publice, în oficina sa editorială, cartea lui Nicolae Ţimiraş ~ Ion Creangă după

documente vechi, însemnări şi mărturii inedite, cu numeroase reproduceri de autografe, portrete şi vederi.

 Bucureşti, Editura„Bucovina“ I. E. Torouţiu, [1933], 336 pagini.

Institutul de Arte Grafice „Bucovina“ I. E. Torouţiu

Bucureşti III, Str[ada] Grig[ore] Alexandrescu, nr. 4

Tel[efon] 2.10.43

[Bucureşti], 2 iulie 1932

Str[ada] General Lahovari, nr. 90

Mult stimate domnule Torouţiu,

V-am căutat, dorind să stau de vorbă cu d[umnea]v[oa]s[tră], în

chestiunea despre care v-a scris d[omnu]l profesor Leca Morariu.

Eu trec pe la tipografie la ora 5 d[upă] a[miază]. În cazul când nu vă

convine acest timp, vă rog să aveţi bunătatea a-mi indica altă dată,

oricând doriţi d[umnea]v[oastră].

Cu rugămintea a mă scuza pentru deranjul ce vă fac, primiţi, vă rog,

cele mai distinse salutări de la devotatul d[umnea]v[oastră]

Nicolae Ţimiraş

Avocat

*

Bucureşti, 14 august 1932

Str[ada] G[eneral] Lahovari, nr. 90

Mult stimate domnule Torouţiu,

Am citit cu mulţumire scrisoarea d[umnea]v[oastră]. Condiţiunile

„pactului“ sunt acceptate fără discuţie. Le primesc pe toate, cu sincere

sentimente de recunoştinţă.

Formatul e comod şi avantajos, căci îngroaşă volumul; hârtia destul

de bună, cu literă nouă şi clişeele pe hârtie de cretă, mă încântă. Mă

oblig, fireşte, să pun toată stăruinţa ca tirajul de 2000 exemplare să se

epuizeze cât mai iute.

Ţin mult să capete satisfacţie optimismul meu, pe care experienţa

d[umnea]v[oastră] îl crede exagerat.

Am şi eu contra d[umnea]v[oastră] o singură posibilitate de

sancţiune: dacă dreptatea ar fi, cum sper, de partea autorului,

d[umnea]v[oastră] să puneţi repede în lucrare ediţia a II-a.

Sunt bucuros că aţi admis să se tipărească şi 50 exemplare de lux,

care vor prinde bine.

Condiţiunea acoperirii cu anticipaţie a costului, din vânzarea cărţii,

este indiscutabilă şi o subînţelesesem de la început. E bine că aţi pus-o în

mod expres, ca să puteţi avea întregul meu consimţământ pe această

cale.

Lichidarea „cu volume“ mi se pare o eventualitate imposibilă şi

optimismul meu o respinge.

Să nu se vândă măcar o mie de exemplare, în timp de doi ani?

Vă rog să nu vă îndoiţi de modestia mea. Criteriul meu de apreciere

nu e atât valoarea lucrării (care va rămâne totuşi o reală contribuţie în

istoriografia literară), ci subiectul în sine, originalitatea personalităţii

lui Creangă, lucrurile inedite, anecdotele, cuvintele de duh şi mărturiile

preţioase din cuprinsul lucrării, autografele facsimilate, în afară de

partea pur ştiinţifică, parte ceva mai aridă, care interesează un număr

mai restrâns de cititori.

„In extremis“, fireşte, e admisibilă o asemenea lichidare, dar eu zic –

să ne ferească Dumnezeu!

În ce priveşte numele de Ioan în loc de Ion Creangă (cum s-a scris

până azi) cercetările mele m-au hotărât să-i schimb numele în cel

adevărat.

După cum vă veţi putea convinge la Bucureşti, Creangă n-a iscălit

niciodată Ion, ci totdeauna Ioan.

Chiar în prima ediţie de la Iaşi (1890), editată de V. G. Morţun3 (din

care zece coale au fost revăzute şi cercetate de mâna povestitorului) şi-a

pus numele cu litere mari pe prima coală: Ioan Creangă, opere

complete.

Dorindu-vă bun sosit, vă rog să primiţi distinsele mele salutări.

Nicolae Ţimiraş

*

[Bucureşti], 7 august 1933

Str[ada] General Lahovari, nr. 90

Mult stimate domnule Torouţiu,

Potrivit dorinţei d[umnnea]v[oastră], am completat monografia Ioan

Creangă cu o bibliografie amănunţită, cuprinzând toate scrierile în

ordinea cronologică, împreună cu tot ce s-a scris despre el4, inclusiv

traducerile în limbi străine.

Am fost la biroul tipografiei, acum câteva zile, de unde am luat adresa

d[umnea]v[oastră].

Apreciind că vilegiatura la Govora e la începutul ei, şi în dorinţa mea

ca lucrarea să apară cât mai grabnic posibil, nu ştiu dacă n-ar fi bine să

daţi dispoziţii, ca tipăritura5 să poată începe în lipsa d[umnea]v[oastră].

Eu aş avea grijă să priveghez de aproape mersul lucrării şi mi-aş lua

toată răspunderea.

În cazul acesta, negreşit, ar fi nevoie să dispuneţi asupra

următoarelor chestiuni de amănunt:

1) Formatul, care aş dori să nu fie prea mare.

2) Corpul literei, de preferinţă cât mai citeaţă.

3) Hârtia, care aş ţine să deie cărţii un aspect cât mai voluminos,

fiind, în acelaş[i] timp, proprie clişeelor şi reproducerilor de autografe

în text. În practică, nu ştiu dacă ambele exigenţe s-ar putea împăca.

4) Tirajul, care, după aprecierea d[umnea]v[oastră], ar trebui limitat

la 2000 exemplare. Eu mă gândeam la minimum 3000. Sper în ceva

posibilităţi de desfacere, prin comitetele şcolare ale liceelor şi chiar

revizorate.

Mai mă gândesc şi la vâlva ce se va face, în toamnă, în jurul lui

Creangă, al cărui monument se dezveleşte la Iaşi. Dacă vi s-ar părea,

însă, că exagerez, hotărârea d[umnea]v[oastră] rămâne definitivă.

5) Un mic număr de exemplare pe hârtie excepţională, care de

asemenea rămâne la aprecierea d[umnea]v[oastră]. Mă gândeam chiar

la vreo două, trei pe hârtie cu totul deosebită, pe care le-aş prezenta

Curţii Regale şi ministrului şcoalelor.

Cred că şi pe această cale s-ar putea broda puţină reclamă, în micul

interes al desfacerii.

Doresc să consideraţi toate aceste puncte ca simple doleanţe, care nau

altă explicaţie decât graba mea. Eventual importunitatea6 unei astfel

de intervenţii se poate atenua prin indulgenţa d[umnea]v[oastră].

În speranţa unui răspuns binevoitor, vă rog să primiţi distinsele mele

salutări şi mulţumiri.

Nicolae Ţimiraş

P.S.

Din cauză că am fost bolnav, n-am putut termina la timp articolul

făgăduit, cu privire la falsele portrete literare: Eminescu şi Creangă,

datorate d[omnu]lui G. Călinescu.

Dacă socotiţi că nu e prea târziu, s-ar putea publica în numărul viitor

al revistei.

N. Ţ.

Biografia aceasta, insolită, ne

relevă un alt Creangă. Şi anume pe

cel autentic, moderat, studios şi

temeinic în ceea ce întreprinde.

Legendele şi anecdotele care

circulau despre omul, dascălul şi

scriitorul Ion Creangă sunt

amendate de materialul valoros

cercetat cu discernământ critic de

Nicolae Ţimiraş.

Biografia lui Nicolae Ţimiraş,

elaborată şi scrisă cu pasiune, a

cunoscut două ediţii, în 1933 şi

1941, a fost primită de Academia

Română, după un raport favorabil

al istoricului literar Gheorghe

Adamescu, şi s-a bucurat de o

corectă receptare critică7.

S-a dorit o replică la

excepţionala biografie gândită şi

scrisă de G. Călinescu. Nu a

izbutit.

Note

 Originalele celor trei epistole, necunoscute până acum, se află la Biblioteca

Academia Române din Bucureşti

45(1 3) .

XL

 

1. Alexandru C. Cuza (n. 1857 – m. 1947), jurnalist, poet, editor şi contemporan cu

Eminescu şi Creangă, pe care i-a cunoscut, preţuit şi restituit.

2. Leca Morariu (n. 1888 – m. 1963), istoric literar, lingvist, folclorist şi

memorialist. Autorul unor importante contribuţii privind biografia şi opera lui Ion

Creangă.

3. Vasile G. Morţun (n. 1860 – m. 1919), prozator, dramaturg şi jurnalist. A editat

opera lui Ion Creangă şi Mihai Eminescu.

4. G. Călinescu nu e menţionat cu nici o contribuţie. Nici în 1933 şi, de neimaginat,

nici în 1941.

5. Cu sensul la imprimarea.

6. Atitudine care plictiseşte, stinghereşte pe cineva.

7. Am recenzat, cu obiectivitate, următorii: N. Iorga, Dumitru Murăraşu, Al. Dima,

Ovidiu Papadima, Dimitrie Macrea, Adrian Maniu şi Constantin Gerotă.