SPEAKER’S CORNER DE BUCUREŞTI

20 ianuarie 2012 Viorica Petrescu Micul bucurestean

Cred că a venit momentul să importăm ceva mai puţin formal, inventat de societatea occidentală şi care şi-a demonstrat eficacitatea de-a lungul secolelor. Este vorba de locul de dezbateri publice destinat oamenilor din popor, numit în lumea britanică „Colţul oratorului”. Deşi instituţia se regăseşte în multe ţări, de departe cea mai cunoscută zonă în care oamenii pot să-şi spună liber opiniile este aşezată în partea de nord-est a Hyde Park din Londra.

Hyde Park a făcut parte pe vremuri din terenurile de vânătoare ale lui Henric al VIII-lea, dar demonstraţiile apar aici în 1855, ca protest la o lege care interzicea comerţul în ziua de duminică, singura zi nelucrătoare pentru londonezi. Protestele sunt considerate de Karl Marx ca fiind punctul de plecare a viitoarei revoluţii socialiste engleze. Poate chiar existenţa acestui spaţiu a evitat radicalizarea lucrurilor în Anglia. Oamenii au avut posibilitatea de a-şi arăta reacţia de împotrivire în public, guvernanţii au avut urechi de auzit şi în final problema s-a rezolvat. De la revendicări sociale, la cele politice, de la drame personale, la utopii prezentate ca soluţii salvatoare, de-a lungul timpului Hyde Park le-a ascultat pe toate. Colţul oratorului a devenit curând cel mai reprezentativ loc pentru dezbateri şi discursuri publice din Marea Britanie, dar şi loc de protest şi întrunire pentru oricine are timp şi energie pentru asta.

În prezent, este un spaţiu liniştit, cu excepţia, poate, a dimineţilor de duminică, atunci când persoanele care simt că au ceva de spus se reunesc în Colţul Oratorilor. Absolut oricine poate lua cuvântul aici, povestindu-le trecătorilor ce are pe suflet, gălăgios sau paşnic (dar de obicei ţipetele sunt mult mai apreciate şi culmea, percepute de publicul larg). Se pot auzi glasuri isterice şi alte vociferări. Este foarte pitoresc.

În Bucureşti începe să se contureze un Colţ al Oratorilor, deocamdată mai degrabă ca un colţ al lozincarzilor, foarte multe dintre lozincile de la protestul bucureştean fiind extrem de reuşite, inteligente şi pline de umor. Nu dau exemple, pentru că subiectele lozincilor nu contează în economia istoriei, spectacolul însă rămâne etern. La umbra lui Caragiale, care i-a vegheat permanent pe protestatari din Căruţa cu paiaţe, pe hârtie, pe textile, pe găleţi, pe cartoane, pe propriul trup, pe cruci, păpuşi, tufe, garduri, românul a simţit nevoia să scrie. De la omul cu câteva clase şi multe greşeli de ortografie în cele câteva cuvinte scrise, până la intelectualul rafinat, care a reuşit să sintetizeze în câteva vorbe oful unei mulţimi, fiecare şi-a transmis mesajul. Mesaje jignitoare sau elevate, imperative, dramatice, haioase, înălţătoare, profunde, obsesive, totul a fost scris. O parte din popor s-a răcorit un pic, deşi afară trecea bine către zero grade.

Cu siguranţă acolo sunt şi oratori, iar glasul lor s-a făcut auzit puţin în cele câteva interviuri scurte ale televiziunilor prezente. Dar şi în dezbaterile pe care oamenii, atunci când se odihneau de la strigat lozinci, le promovau cu cetăţeanul de alături. Am văzut timp de câteva zile, dincolo de supărările care-i adunaseră acolo, nenumărate exemple de gândire critică, sănătoasă şi pertinentă pe subiecte foarte complicate. Am întâlnit şi incoerenţă, radicalism, subcultură, dar este normal să fie aşa. Societatea e diversă, iar oamenii nu seamănă unii cu alţii.

Vorbitul în public despre problemele cu care te confrunţi e terapeutic pe plan personal, dar e valabil şi la nivel social. Societatea românească adunată în piaţă încearcă să-şi cureţe un interior îmbâcsit de abuzurile ultimilor ani. Pentru că s-a întârziat reacţia de curăţare, totul e acum cronicizat, iar doleanţele sunt radicale. Poate altfel ar fi stat lucrurile dacă românul şi-ar fi descoperit mai din vreme nevoia de a vorbi despre problemele lui. Şi, bineînţeles, dacă ar fi avut şi cine să-l asculte.

Acum sunt vremuri tensionate, dar pentru vremurile de linişte cred că ar trebui să cultivăm cu insistenţă ideea Colţului Oratorului în Piaţa Universităţii. Ca element de igienă socială şi, poate, de ce nu, ca pitoresc import dâmboviţean. Pentru că sunt convinsă că Speaker Corner-ul în variantă bucureşteană va arăta mult mai viu şi mai deştept decât oricare altul.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign