Falansterul

20 mai 2012 Sebastian Grama Comoara Hestugmitilor

            Dădeam să traversez la Ştirbei Vodă, când un Ferrari 458 Spider galben era gata să mă strivească. O frână de cam 20 de metri m-a salvat. Am rămas o clipă locului, încercând să realizez prin ce trecusem. Până să reuşesc, din maşină a ieşit o bătrânică. Era în capot mov cu flori albastre şi în pâslari. M-a verificat să fiu întreg, după care, scoţând o icoană pe sticlă din sân, m-a înjurat aproape cu dragoste şi a făcut stânga împrejur. S-a răzgândit şi a revenit către mine. “Tu ai citit Leibniz, nepoate?”. Mi-era cunoscut acel nume, însă m-am temut să răspund ferm; “Întrucâtva, doamnă”, am zis. – Mi se pare un adevăr de raţiune că unii ca dumneata merg aşa pe stradă, fără să se asigure, parcă special ca să ne bage în puşcărie!, s-a revoltat; ca şi cum nu suntem deja vai de capul nostru! Aici avea dreptate, ştiam situaţia pensionarilor, samavolniciile guvernelor, măgăria funcţionarilor publici, sadismul capitalist, criza. “Mă scuzaţi”, am fost gata să lăcrimez. (Deodată, ruinele din jur mi se păreau mai triste, îmi aduceau aminte oarecum de anii debutului meu în carieră). Bătrâna mi-a explicat pe larg totul, mai ales în condiţiile în care lumea se prăbuşeşte văzând cu ochii – de pildă ca să lărgească spaţiile carosabile – , chinezii nu mai au soluţii pentru a stopa creşterea populaţiei (ceea ce ridică o tot mai gravă problemă de Lebensraum), se alege praful de pătura de ozon, a murit Michael Jackson şi vin alegerile. Am poftit-o pe bordură, fiindcă ne blestema un taximetrist. “Hai să presupunem că tu ai avea o meserie”, a continuat. I-am spus că sunt arhitect. “Vezi, hai să presupunem că ai avea o meserie. Ce-ai face?”. A trebuit să mărturisesc umil că tocmai lucram la un bloc de birouri de plastic, având în vârf o statuie de 56 de picioare şi reprezentând un şef de firmă care sparge o vitrină cu ajutorul unei pisici utilizate ca buzdugan cu lanţ. “Poftim, uite ce mentalitate aveţi voi, tinerii! În loc să te faci doctor, ofiţer, dansator, contabil!…”. O dezamăgeam crunt. Am aflat că noi, puştimea sub 50 de ani, suntem pierduţi – din propria noastră vină. – Mai puneţi mâna pe carte, la muncă! S-a urcat în maşină şi a demarat cu 80 km/h. Începuse, discret, să plouă.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign