Ansamblul arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului

11 iunie 2012 Andrei Popescu Editorial

Analiza proiectului Ansamblul Catedrala Mântuirii Neamului am început-o acum ceva vreme prin sondajul pe care vi l-am propus. V-am întrebat atunci dacă Este util Ansamblul Catedrala Mântuirii Neamului pentru dezvoltarea Bucureştiului? Când vorbeam despre utilitate mă refeream la următoarele aspecte: amplasament (încadrare în oraş, încadrare în zonă), efecte asupra dezvoltării oraşului şi a zonei, arhitectură, cultură, turism etc.

Rezultatul sondajului, întrebarea v-am adresat-o şi pe pagina de facebook, nu a fost surprinzător. Majoritatea este convinsă că ansamblul este inutil, dar au existat, din fericire, şi păreri pro sau persoane încă nedecise. Îmi propun ca prin acest articol să vă prezint informaţiile pe care le-am găsit despre proiect şi părerea mea personală, formată în urma analizei datelor. Pentru structurare a informaţiei am ales o împărţire nu foarte riguroasă, dar, sper, utilă pentru a vă face o părere clară despre ansamblul acesta.

Un teren central

Încep analiza printr-o scurtă prezentare a istoriei terenului pe care se construieşte ansamblul. Parcela se găseşte la intersecţia străzii Izvor şi Calea 13 Septembrie. Terenul a făcut parte din curtea Casei Poporului, actualul Palat al Parlamentului, parcela fiind cedată Bisericii ortodoxe Române (BOR).

Terenul face parte din zona demolată în anii 1980 pentru sistematizarea unui nou Centru civic. În această imagine (sursa foto fundal) aveţi reprezentată suprafaţa afectată de această operaţiune urbană, terenul nostru fiind în partea de vest a acestei zone. Parcela a fost un maidan timp de 30 de ani, după ce locuinţe, biserici şi instituţii au fost demolate pentru a face loc Casei Poporului şi construcţiilor ce urmau să formeze noul centru al Bucureştiului.

Anii 1980 reprezintă prima intervenţie la scară mare asupra zonei şi totodată configurează imaginea actuală, foarte puţin modificată după sistematizarea comunistă. După momentul 1989 se blochează finalizarea tuturor obiectivelor noului Centru civic şi terenul rămâne în curtea Casei Poporului, neavând nici o funcţiune, fiind un maidan, proprietate a statului.

Primul moment important după sistematizarea comunistă îl reprezintă concursul Bucureşti 2000, concurs de urbanism şi remodelare urbană a unei suprafeţe care cuprindea zona demolată în anii 1980, din partea de vest şi până la Piaţa Unirii. Concursul este organizat în 1995-1996 şi oferă soluţii extraordinare pentru revigorarea întregii zone. Proiectul câştigător al lui Meinhard von Gerhan şi Joachim Zeiss propunea nu doar o soluţie de urbanism, ci o politică urbană la nivelul unei zone mai mari. Este primul semn că lucrurile se pot schimba şi că o intervenţie strategică este posibilă în Bucureşti.

Cel mai important efect al concursului se produce în anul 1998 când Guvernul adoptă o ordonanţă care stabileşte ca zonă de interes naţional a unui ansamblu din perimetrul central al municipiului Bucureşti, incluzând Noul Centru Civic şi Centrul Istoric, şi stabilirea condiţiilor de realizare a investiţiilor pentru ansamblul urbanistic din această zonă. Se înfiinţează astfel Agenţia de Dezvoltare Urbană pentru ansamblul urbanistic Noul Centru Civic – “Bucureşti 2000″.

Ordonanţa stabileşte trei limite bine definite în cadrul oraşului. Prima zonă este cea denumită Perimetrul central (marcată cu galben), a doua fiind cea a Noului Centru Civic-Bucureşti 2000 (marcată cu roşu), iar ultima fiind Centrul istoric (marcată cu albastru). Pornind de la această împărţire s-a realizat şi PUZ-ul pentru Centrul istoric.

Agenţia înfiinţată urma să se ocupe de zona noului Centru civic, suprafaţa acesteia fiind cea definită de demolările din anii 1980. În atribuţiile agenţiei intrau realizarea documentaţiilor de urbanism, managementul terenurilor, acţiuni juridice, economice sau de mediere, etc. Concursul Bucureşti 2000 capătă prin înfiinţarea agenţiei o confirmare oficială, iar aceasta reprezintă un nou pas către evoluţia pozitivă a zonei.

În anul 1999 Guvernul aprobă  Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de coordonare pentru urmărirea îndeplinirii lucrărilor stabilite în conformitate cu planurile de dezvoltare urbană a ansamblului urbanistic din perimetrul central al municipiului Bucureşti, format din Centrul Istoric şi Noul Centru Civic – “Bucuresti 2000″. Aparent situaţia evolua pozitiv, cel puţin în teorie, chiar dacă în practică nu se întâmpla nimic.

Cu puţin timp înaintea regulamentului amintit îşi face apariţia şi BOR. Acelaşi guvern care înfiinţa Agenţia Bucureşti 2000 decide în mod arbitrar ca viitorul amplasament al Catedralei Mântuirii Neamului să fie Piaţa Unirii. În acelaşi an se organizează concursul de urbanism şi concept de arhitectură pentru amplasarea catedralei în Piaţa Unirii şi este un semn clar că putem uita complet dezvoltarea propusă prin concursul Bucureşti 2000. Este foarte probabil ca nu doar BOR să fie vinovată pentru aceasta, căci suprafaţa imensă din centrul Bucureştiului era dorită de multă lume. Pentru a clarifica totuşi de ce s-a ales Piaţa Unirii trebuie spus că BOR a propus acest amplasament chiar în 1990.

Concursul din 1999 nu este un succes şi se decide renunţarea la Piaţa Unirii. BOR nu renunţă la ideea construirii catedralei, Guvernul dă o nouă ordonanţă în 2000 prin care o anulează  pe cea din 1998. Agenţia Bucureşti 2000 dispare fără să realizeze nimic concret. În 2002 se organizează un nou concurs, de data aceasta de arhitectură, cu un nou amplasament al catedralei, în axul bulevardului Unirii, lângă fundaţiile abandonate ale Ansamblului Cântarea României, ulterior propunere pentru proiectul Esplanada.

Am găsit o informaţie despre întocmirea în prealabil a unui PUD (Plan urbanistic de detaliu) pentru acest amplasament, dar oricum se renunţă şi la acest teren. În acelaşi stil se decide că noua catedrală ar putea fi construită în Parcul Carol I, dar scandalul public salvează parcul. În cele din urmă se decide prin ordonanţă şi apoi lege în 2005 amplasamentul actual din Calea 13 Septembrie. Interesant este faptul că a fost nevoie de o rectificare a legii în 2007 pentru că precizarea iniţială privind sursa fondurilor era cam restrictivă. Prin modificare se pot astfel aloca bani din partea autorităţilor locale sau centrale.

Urbanismul ansamblului catedralei

V-am prezentat istoria terenului şi a “plimbării” catedralei, iar acum trebuie să trec chiar la analiza ansamblului. Încep cu partea de urbanism, urmând apoi să intru în detaliu şi să discut şi arhitectura catedralei.

Imaginea reprezintă un extras din actualul PUG-Bucureşti(Plan urbanistic general), terenul destinat ansamblului catedralei fiind marcat cu roşu. Principalul plan de urbanism al oraşului, aprobat în 2000, încadrează parcela în CA1 – Subzona centrală cu funcţiunea de centru de afaceri cu clădiri de înălţime medie, mare şi cu accente peste 45 metri, cu regim de construire continuu şi discontinuu. Puteţi consulta aici toate prevederile pentru zona aceasta, interesant fiind faptul că sunt precizări speciale pentru Zona Bucureşti 2000. PUG-ul este încă în vigoare, dar nu a mai urmărit nimeni ce prevedea acesta pentru dezvoltarea zonei. Se impune însă întocmirea unui PUZ (Plan urbanistic zonal) pentru o detaliere a noii propuneri.

BOR întocmeşte un PUZ pentru terenul primit gratuit, imaginea planşei de reglementări fiind preluată de aici. Din păcate Primăria generală nu are afişat tot PUZ-ul, dar putem observa intenţia celor care l-au elaborat. Se observă un ax central, marcat cu linie punctată, în continuarea Căii 13 Septembrie. Este o intenţie clară de a impune amplasarea turlelor pe acest ax, astfel încăt construcţia principală, catedrala, să reprezinte un “cap de perspectivă” pentru bulevard. S-au marcat şi locurile bine definite ale axelor verticale ale complexului, prin cotarea în plan orizontal, dar şi stabilirea înălţimii maxime (114 metri). Mare parte a parcelei este reglementat minim, precizându-se retragerile şi regimul de înâlţime P+2E (parter şi două etaje). Restul terenului este propus ca spaţiu verde, probabil parc public.

Am găsit o imagine la calitate proastă a aceleiaşi planşe de regelementare din PUZ. V-am spus că înălţimea maximă aprobată prin acest PUZ este 114 metri, dar cota de referinţă, cota zero apare pe acestă imagine, situată la marginea de sud a Parcului Izvor. Terenul are o pantă destul de accentuată, începând de la Parcul Izvor şi până la terenul ansamblului. Diferenţa de nivel este de 14 metri, căci avem o cotă precizată pe prima imagine a PUZ-ului. Făcând o mică socoteală ar rezulta că înălţimea maximă a construcţiei este 100 metri, la cota terenului.

Am realizat o imagine de ansamblu a întregii zone prin suprapunerea axelor importante şi a propunerii ansamblului peste vederea din satelit a Bucureştiului (sursa foto fundal). În acestă schiţă vedeţi chiar propunerea ansamblului care se va realiza. Acesta este format din şapte clădiri cu diferite funcţiuni, pieţe şi amenajări pentru a pune în valoare construcţia catedralei, circulaţii carosabile şi pietonale şi un parc. Liniile roşii reprezintă axele principale din zonă, iar cea punctată viitorul pasaj subteran, parte din diametrala Buzeşti-Berzei-Uranus.

PUZ-ul anterior prezentat modifică prevederile PUG-ului Bucureştiului, fără a păstra absolut deloc dezvoltarea urbană sugerată. Privind însă ansamblul propus putem constata că nu are nici o legătură cu PUZ-ul. Ideea unui “cap de perspectivă” a dispărut complet. Axele verticale au fost repoziţionate. Axul de simetrie al compoziţie nu are legătură cu nici un element al zonei. Poziţia catedralei este rezultatul strict al amenajării parcelei, fără o încercare de a relaţiona cu oraşul.

Privind în detaliu schiţa planului de situaţie al întregului ansamblu observ şi alte modificări faţă de PUZ. Regimul de înălţime al clădirilor este mai mare, pe PUZ avem P+2E, aici transformându-se în P+3E (parter+ 3 etaje). Avem un ax central, compoziţia fiind perfect simetrică. Soluţia clasică pentru ansambluri monumentale. Din păcate nu văd nici o intenţie de studiu a relaţiei cu spaţiul adiacent. Din punctul meu de vedere este un tip de proiectare fără a te interesa situl.

Ansamblul este complet “rupt” de oraş şi de zona în care a fost amplasat (imaginea este preluată de aici). Nu văd nici o legătură studiată cu elementele sitului. Nici un interes pentru relaţia cu Palatul Parlamentului, a frontului unitar de blocuri sau cu intersecţia din apropiere. Ar fi fost interesant un studiu de relaţionare cu Dealul Patriarhiei, aflat pe fundal. Era nevoie de o regândire a intersecţiei, astfel încât ansamblul să participe la crearea unui spaţiu urban de calitate. Un alt element modificat, faţă de PUZ, este diminuarea suprafeţei destinată parcului. Din păcate este doar o rezolvare simplistă, rezolvare care se referă strict la terenul beneficiarului.

Arhitectura ansamblului

Dacă am fost dezamăgit de partea “urbanistică” a acestui ansamblu, arhitectura propusă nu este nici ea prea departe de acelaşi sentiment. Sunt dezamăgit de propunerile pe care le-am văzut şi nu înţeleg de ce nu putem realiza arhitectură contemporană.

  

Imaginile reprezintă varianta care se va realiza (sursa imaginilor), o arhitectură atât de îndepărtată de ce cred că ar trebui să reprezinte o construcţie astăzi. Pentru că am cunoştiinţe minime despre canoanele arhitecturii religioase, am să consider că acestea sunt respectate. Însă textul acesta, care se vrea o explicaţie a simbolismului unei astfel de construcţii, mă face să cred că este doar o problemă de neînţelegere a interpretării. Observ o serie întreagă de simboluri care pot fi interpretate într-o manieră contemporană.

Este oare o problemă de interpretare şi înţelegere din partea beneficiarului şi a arhitectului sau doar o lipsă… Suma investită permitea o arhitectură de calitate, un concept modern, care să fie susţinut financiar. Construcţiile propuse sunt din punctul meu de vedere un semn clar al ratării acestui moment.  Aş fi fost interesat să văd un studiu BOR, poate au avut un studiu intern, prin care să poată furniza explicaţii celor interesaţi.

Vroiam să aflu cum s-a ajuns la concluzia că e nevoie de un spaţiu pentru 5000 de oameni. Patriarhul a răspuns la un moment dat întrebării dacă nu este prea mare construcţia. Răspunsul a fost că nu e nici mare, nici mică. E un răspuns prea scurt. Cum s-a ajuns la acest număr de 5000 de oameni? De ce nu 10000 sau 3000? Eu nu pot spune că e prea mare, pentru că nu am un studiu. E mare în comparaţie cu ce?

O altă problemă mi se pare nerespectarea documentaţilor. Proiectul arhitectural nu respectă PUZ-ul, beneficiarul fiind totuşi acelaşi. Înălţimea catedralei este mai mare decât ce s-a aprobat prin PUZ. Regimul de înălţime al anexelor este şi el diferit, iar spaţiile publice sunt absolut banale.

O concluzie generală

Privind în ansamblu toate informaţiile adunate, pornind de la modul în care s-a ajuns la alegerea amplasamentului, “ruptura” voită de spaţiul oraşului, tipul de arhitectură ales şi până la modul în care comunică BOR, cred că Ansamblul Catedralei Mântuirii Neamului este o ratare. Modul în care s-a decis amplasamentul este, din păcate, un semn că BOR nu este pregătită de o relaţie de normalitate pentru secolul 21 faţă de oraş, administraţie şi nu în ultimul rând oameni.

Din păcate BOR nu este singură în acestă relaţie (sursa foto). Statul român, atât administraţia locală, cât şi cea centrală, nu este pregătit să gestioneze o astfel de intervenţie urbană. Statul, ca proprietar al terenului cedat gratuit şi reprezentant al tuturor, avea suficiente pârghii pentru a impune condiţii pentru o soluţie benefică în primul rând oraşului. BOR este o organizaţie privată de interes public, dar privată, care a urmărit un interes propriu.

Un alt element important mi se pare faptul că proiectanţii aleşi nu sunt pregătiţi pentru o astfel de lucrare. Dacă urbaniştii s-au rezumat doar la o soluţie simplă, care să nu genereze discuţii prea multe, arhitecţii au ratat complet momentul prin această propunere. În acelaşi timp autoritatea locală, Primăria generală şi cea de sector, nu au făcut nici un gest pentru a modifica şi îmbunătăţii acest proiect. Cred că nu au făcut, căci altfel nu se explică rezultatul practic.

În acelaşi timp cred că oamenii simpli, să le spunem utilizatorii acestui spaţiu, nu sunt nici ei pregătiţi pentru “ceva” contemporan. Pentru majoritatea, ortodoxie înseamnă o bisericuţă de secol 15. Utilizatorii nu sunt pregătiţi pentru o schimbare fundamentală de percepţie, deci nu văd de ce ar trebui să acuzăm BOR de acestă lentoare în schimbări.

Pentru final vreau să răspund şi eu la întrebarea Este util Ansamblul Catedrala Mântuirii Neamului pentru dezvoltarea Bucureştiului? Este posibil. Poate fi util aşa cum este el propus acum, dacă BOR realizează că e nevoie de mai mult decât de o catedrală. Dacă nu va exista un gard solid ca cel de la Casa Poporului, dacă spaţiul public va fi un punct de interes zilnic, dacă se vor organiza evenimente publice, poate unele fără legătură cu religia.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign