Warning: Use of undefined constant url - assumed 'url' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home4/bucurest/public_html/wp-content/themes/bucurestii-v2/single.php on line 17

Centrul Istoric – Reţeta succesului (3)

12 iunie 2012 [Raiden] Bucurestii lui Raiden

Centrul Istoric bucurestean a cunoscut in ultimii ani o dezvoltare fara precedent – benefica, ar spune unii. Totusi, pentru cunoscatori, lucrurile sunt mai nuantate. Pe principiul „Pe-afara-i vopsit gardul…”, lucrurile trebuie privite mai indeaproape.

Aici apar problemele, deoarece nu vorbim de imperfectiuni neglijabile, ci de greseli enorme, batjocura banului public si multa, multa nesimtire. Continuam „evaluarea” zonei-pilot a Centrului Istoric in cautarea retetei succesului pe care primarul general Oprescu se pare ca ar fi gasit-o. In continuare, inca o gramada de poze, reluand cu Dominus plimbarea apolitica din care ne oprisem la intersectia strazii Lipscani cu Calea Victoriei. –>

Mergem pe Calea Victoriei in sus, prin dreptul Politiei Capitalei si Pasajului Vilacrosse. Pe acest tronson, primarul a considerat ca trotuarul era prea ingust pentru a mai putea suporta fluxul de oameni dornici de istorie care vin in centrul istoric, asa ca l-a dublat in latime. Desigur, prin ingustarea carosabilului. Lucrare edilitara realizata in pripa, cu finisaje proaste.

Intrarea in Pasajul Vilacrosse. In loc sa fie apanajul administratiei, se pare ca pasajul a fost redenumit „Valea Regilor”, altfel nu se explica cum celebrului local cu naerghilea i s-a permis sa-si „marcheze teritoriul” asa.

Pasajul – foarte frumos, dar teribil de neingrijit. Nimic din functiunea financiara initiala nu s-a mai pastrat, fiind acum aici raiul narghilelelor, ba chiar gasim si-un restaurant chinezesc. Traditional! Multitudinea de scaune si masute scoase „in strada” ingreuneaza rau de tot miscarea trecatorilor. Desigur, nu scrie nicaieri ca aceasta este singura strada acoperita din Bucuresti (da, pasajul are statut de strada in nomenclatorul stradal).

Niciun ban nu a fost investit in reabilitarea „strazii”, desi in perimetrul adiacent s-a pavat cu piatra cubica in nestire. Trist.

Ne indreptam din nou spre Calea Victoriei (pasajul are forma de potcoava).

Pe coltul cu Calea Victoriei, in dreptul Palatului Functionarilor BNR. Accesul spre zona porticului (holul cu coloane si arcade) a fost blocat inexplicabil de patronul terasei de vis-a-vis, tot din pasaj. Nu s-a sesizat nimeni, desigur.

Da, porticul este considerat toaleta publica si mirosurile sunt insuportabile. Da, cladirea este abandonata in prezent si arata mizerabil. Da, aici chiar nu era necesara largirea trotuarului Caii Victoriei, era suficienta igienizarea porticului. De ce? Pentru ca functiunea lui era sa completeze trotuarul deja existent si sa faca legatura intre mediul exterior si interiorul palatului.

Inca o privire in josul Caii Victoriei, cu trotuarul supralargit. De investitii de care nimeni nu are nevoie suntem satui. Cu banii dati pe asa ceva se puteau reabilita foarte frumos cateva case din zona.

Mergem in directia opusa si intram pe strada Doamnei. Palatul Nifon, relativ bine intretinut pana de curand, a inceput sa se degradeze usor-usor.

Tot pe str. Doamnei, urmatoarea cladire dupa Palatul Nifon este intr-o stare de-a dreptul deplorabila, in ciuda arhitecturii impunatoare. Nu a ochit-o inca niciun „om de afaceri” cu dare de mana, care s-o spoiasca si sa deschida o cafenea acolo. Speram ca se va milostivi vreun interlop, totusi.

Vis-a-vis, Banca Marmorosch-Blank zace „in conservare”, de fapt in degradare. Acest palat-unicat, cu o arhitectura spectaculoasa, deranjeaza aparent pe niste oameni cu interese. Ca atare, exista intentia ca fantasticele interioare (desigur, inaccesibile publicului) sa fie demolate, sa fie mentinuta doar fatada, iar inauntru sa se faca o cladire noua, de sticla, pe modelul Casei Paucescu. Bravo!

Strada Doamnei, intersectie cu strada Eugeniu Carada. In stanga, un alt transformator magnific, in dreapta – ceea ce odinioara era trotuarul din fata Palatului nou al BNR, domeniu public de cand s-a facut palatul, acum cateva decenii. Ei bine, Guvernatorul Etern al BNR, Mugur Isarescu, a avut grija sa inhate acest perimetru si sa-l ingradeasca. Astfel, pe locul trotuarului confiscat cu girul autoritatilor, s-a facut o frumoasa parcare pentru BNR. Nu exista nicio justificare pentru o asemenea magarie.
A, strada Doamnei e inca accesibila traficului auto, desi primarul general se mandrea ca a pietonalizat tot Centrul Istoric. Poate nu a definit bine limitele.

Mai aruncam o privire pe capatul acesta al strazii Carada. Gardul nou-nout care imprejmuieste teritoriul confiscat de la cetateni de catre BNR se uneste cu cel care delimiteaza curtea cladirii. Superb si sublim.

Panou informativ cu text redactat in integralitate de Primarul Sectorului 3, Liviu Negoita. Asa primar cult mai rar, care sa ne spuna intregul istoric al Bancii Nationale! Primarul este si modest, pe deasupra.

Strada Carada arata decent, pentru ca sunt multe cladiri publice monumentale pe ea. Desigur, regula „fara masini” nu se respecta nici aici. Nu avem ceva impotriva masinilor, dar avem in minte vorbele opresciene care ne amintesc dictonul: „nicio masina in centrul vechi!”.

O luam inapoi pe str. Doamnei si ajungem la intersectia cu str. G-ral Ion Ghica, in stanga, cu care avem un cadru general. Pe str. G-ral Ghica Primaria nu a facut absolut nimic, aceasta ramanand deschisa traficului auto, desi este inclusa in zona-pilot a Centrului Istoric. Din nou, limitele zonei pietonale nu sunt bine trasate. In stanga, vechiul Palat al Bursei, in degradare continua.

Mergand din str. Doamnei in dreapta, intram pe strada Smardan. Cafenele, lume multa, forfota, viata buna. Totusi, daca prin pietonalizarea acestei strazi s-au eliminat trotuarele, de ce au mai fost marcate prin pavaj diferit? Se presupune ca pe-acolo ar trebui sa mergem? Iata alt detaliu deranjant al „reabilitarii” strazilor de aici, dovada ineficientei si redundantei.

Trecem de intersectia Smardan-Lipscani si avem o imagine din intersectia Smardan-Stavropoleos. Suntem pe cale sa intram pe cel mai aglomerat segment al str. Smardan.

Inainte, sa admiram inca o placuta-fail. Aici deja merita avansat la EPIC FAIL. Placuta aceasta opresciana nu respecta grafia actuala a limbii romane, recomandata de Academia Romana, unde „î” din interiorul cuvintelor este „î” din „a”, adica „â”, desigur, cu exceptia cuvintelor compuse. Asadar, „Smârdan” ar fi fost scrierea corecta, asa cum ar fi capabil sa spuna orice scolar de clasa a II-a. Nu insa si firma de mare angajament care a primit comanda potrivita de placute, la timpul si banii potriviti.

Segmentul din str. Smardan dintre strazile Stavropoleos si Sf. Dumitru. Desi legea prevede ca terasele nu pot ocupa mai mult de jumatate din zona pietonala cu masute si scaune, limita bunului-simt a fost de mult depasita. Suntem nevoiti sa mergem, pe alocuri, in sir indian si sa ne frecam de ceilalti trecatori si/sau de cei care stau mai in margine la carciumi.

Balcoane degradate apartinand cladirilor degradate care ameninta zi si noapte trecatorii sau clientii teraselor, oameni care se aseaza nonsalant sub umbrelutele cochete. Astfel de zone periculoase ar trebui ingradite si interzise accesului public pana la solutionarea problemelor.

Strada Sfantul Dumitru inspre strada Tonitza, dinspre str. Smardan. Cladirea mare, de colt, din stanga, a fost renovata neprofesionist, atentia la detalii (normala in cazul unei bijuterii arhitectonice) nefiind o prioritate. Se-aude deja muzica lui Bregovic? …ca spiritul balcanic este din plin.

Exemplu de tun financiar in centrul istoric: pe str. Smardan, in spatiul dintre 2 cladiri, a aparut o carciuma. Vorba aia, daca nu-ti permiti sa-ti iei un parter de cladire, iti iei o bucata de teren cu statut incert (e intre parcele) si-ti vezi de treaba.

Coboram pe Smardan si vedem un lounge extins. Cel care a pus mana pe terenul unde se aflase pana la cutremurul din 1977 o cladire mare, frumoasa si impunatoare (vazuta aici in plan departat) a considerat ca o investitie in reconstructie ar fi inutila. In consecinta, a ridicat cateva fiare, le-a izolat, a pus o podea si gata spatiul de facut profit! Este unul dintre cele mai populare localuri de pe Smardan, care ocupa si o buna parte din spatiul pietonal, ingreunand fluxul de oameni.

Coboram in continuare, spre intersectia cu str. Selari. Terase, terase, terase. Spalare de bani, spaga, mafie. Am tradus, pentru cine nu a inteles.

Privim inapoi spre intersectia cu Sf. Dumitru. Placile masive de pe dreapta acopera fatada fostului Hotel Concordia, monument istoric de importanta majora. De ce? Pentru ca aici, in seara de 23 ianuarie 1859 s-a proclamat dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite. Intr-un oras care isi respecta trecutul, acesta ar fi fost Muzeul Unirii din Bucuresti, care situat fiind intr-o zona cu atata potential turistic, ar fi fost cu siguranta un succes si un motiv de mandrie. NU! Hotelul Concordia este atat de degradat, atat de subred, incat s-a hotarat stergerea lui din memoria colectiva prin mascare ilegala. Culmea e ca in curtea interioara functioneaza un beer garden si in strada e un angajat care trage de lume sa intre acolo. I-am raspuns: „Nu, multumim, ca daca e cutremur, murim sigur.”. Inconstienta criminala, totul in scopul profitului. Cine raspunde pentru asta? Nimeni.

Aproape de intersectia Smardan-Selari si din nou o cladire cu fatada in degradare, din nou clienti in pericol. Interesant e ca la parterul cladirii functioneaza un club unde bubuie muzica atat de tare incat pica mult mai repede tecuiala de pe cladire.

Vedere din str. Selari, urcand spre Lipscani. Si aici, afacerile prospera, in legalitate deplina si respectand toate conditiile igienico-sanitare si de protectie a clientilor. Nu ne imaginam ca ar putea functiona ilegal vreun local aici.

Inca o casa abandonata. Pacat de ea, este foarte frumoasa. Cine stie? Poate va deveni un club de succes. Fiecare Cenusareasa poate deveni printesa, iar in Centrul Vechi, povestile cu printi si printese sunt caracteristice, intrucat Bucurestii au o bogata istorie medievala. /sarcasm

Partea cea mai interesanta din strada Selari! Aici a fost demolat in miez de noapte imobilul de la nr. 14. In numele „reconstructiei” si „refacerii fatadei”, va aparea un imobil cu 2 etaje (cate avea si cladirea veche) + altele 3, retrase! De ce nu 5 sau 7? Tot aia era. In stanga imobilului in constructie, Clubul Hermes (mica sala de teatru) a fost demolat, urmand a fi si el „reconstruit”. Tare! Mai departe, in dreapta parcelei de la nr. 14, a aparut de vreo 2 ani o cladire noua, foarte kitschoasa – o incercare esuata de emulare a unor modele de arhitectura veche.

Urmeaza o „carie” in frontul continuu de cladiri. Parcelele s-au eliberat dupa cutremurul din 1977, cand fostele cladiri de aici au fost serios afectate. Deja a inceput separarea parcelelor si in urmatorii ani, vom asista probabil la nasterea unor cladiri noi, ridicate doar pentru profit si cu aspect indoielnic ca in cazul descris mai sus. Asa inteleg autoritatile sa „redea” centrul bucurestenilor si nu numai.

Facem dreapta pe strada Covaci. Si aici, privelistea generala tinde sa fie favorabila.

Privind in lungul strazii Soarelui din str. Covaci. Atat de preocupata a fost primaria sa „refaca” strazile din Centrul Istoric, ca nici macar nu s-a gandit sa ii redea strazii Soarelui statutul de strada. Cum asa? Pana in anii ’70, str. Soarelui lega str. Covaci de str. Franceza. In urma „descoperirii” ramasitelor Curtii Vechi si imbogatirii lor pentru a crea cel mai mare fals istoric bucurestean, str. Soarelui a devenit fundatura, fiind scurtata la jumatate si inchisa. Exista in prezent 2 optiuni: ori se redenumeste in „Intrarea Soarelui”, ori se construieste o pasarela pietonala care sa treaca peste Curtea Veche si sa se termine in str. Franceza, refacandu-se intersectia dintre cele 2 artere.

Celebrul deja copac din balcon de pe strada Covaci, o dovada elocventa a grijii pe care autoritatile o poarta cladirilor din zona! Dedesubtul balconului in descompunere, alte masute si alte umbrelute.

Privind in lungul Pasajului Francez dinspre str. Covaci. La cum arata, denumirea corecta ar fi „Pasajul Irakian”.

Incheiem acest al 3-lea episod din plimbarea prin Centrul Vechi cu cea mai urata cladire din acest perimetru. In mandatul lui Adriean Videanu la Primaria Capitalei, pe terenul ocupat inainte de o parcare pe str. Covaci a inceput constructia unui imobil de birouri. Iata-l in prezent, abandonat si prafuit. Arhitectura kitsch este o jignire pentru zona, iar culoarea gri-cavou face si mai respingatoare constructia. Daca intr-adevar i-ar pasa cuiva, aceasta abominatie ar fi demolata imediat.

Stati! Nu se incheie aici turul Centrului Istoric. Reteta succesului inca se lasa asteptata, asa ca vom continua plimbarea, mergand catre finalul apoteotic din ultimul episod.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign