Warning: Use of undefined constant url - assumed 'url' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home4/bucurest/public_html/wp-content/themes/bucurestii-v2/single.php on line 17

Centrul Istoric – Reţeta succesului (4)

26 iunie 2012 [Raiden] Bucurestii lui Raiden

Esti “om de afaceri”? Vrei sa faci profit imediat? Ia-ti iute un spatiu in Centrul Istoric! Prost sa fii sa dai faliment acolo, la cati vizitatori dornici de cultura vor trece pragul shaormeriei tale. Este exact filosofia pe care merge si recent reconfirmatul in functie Primar Bestial General al Capitalei, Prof. Univ. Dr. Sorin Mircea Oprescu, cel care „a demonstrat ca se poate” si a convins multi bucuresteni sa-l realeaga. Bravo!

Da, oameni buni, s-a demonstrat ca se poate transforma un perimetru precum Centrul Istoric in Birtul Istoric, ignorand total istoria orasului, pe care alte cetati mai civilizate ar valorifica-o masiv si grabnic. Impreuna cu Dominus, continuu evaluarea la fata locului a giganticului succes oprescian. La finalul episodului 3 ramaseseram pe strada Covaci. Sa mergem mai departe! –>

Avansam spre Piata Sfantul Anton si ne oprim la intersectia strazilor Covaci si Sepcari. O casa de dinainte de 1900 incepuse in anii ’30 transformarea spre art-deco, dar s-a izbutit doar cu o parte a imobilului, incidental singura inca locuita si cu o crasma deschisa recent la parter.

O privire spre Piata Sf. Anton, mutilata cu betoane in trepte de proiectul genial al unui arhitect corupt, dar conectat la banii publici. Avem aici, in plin vazul lumii, tatal transformatoarelor, deja un vestigiu istoric numai bun de pozat! Per total, Piata nu este deschisa trecatorului, transeele ridicate aici sugerand mai degraba izolarea.

Mergem in stanga, pe strada Sepcari. In vederea pregatirii deschiderii localului cu mici si bere de la parterul corpului transformat din casa de pe colt, partea de jos a balconului a fost refacuta cu mult rafinament si gust in stilul initial, apoi meticulos vopsita. Calitate inainte de toate!

Mai departe, un corp nemodificat din casa veche, abandonat si degradat, dar care serveste drept fundal cu iz de Havana decadenta comerciantului de „toate vechiturile”.

Din acest punct, privim inapoi in lungul strazii Sepcari, care merge, traversand Piata Sf. Anton, in str. Franceza, la Hanul lui Manuc. Un peisaj european mai frumos decat la Praga, desigur.

Reclama desantata pe str. Sepcari si inca o batalie castigata de primar cu centrul vechi. Traiasca!

Ultimul atelier de palarii si caciuli din Centrul Istoric, o zona altadata populata de mesteri si mici comercianti. Nu pare sa mai aiba viata lunga, totusi caciulile de astrahan s-au cam dus.

Iesim pe strada Sepcari la intersectia cu bd. Bratianu si strada Gabroveni. Peisaj tipic: cersetor, maidanez, piatra cubica asezata alandala, trecatori ignoranti, ghereta de paznic, baricada a la Sarajevo, si, in stanga pe fundal, un frumos magazin erotic. Mai bine nu se poate.

Un impresionant imobil pe coltul Sepcari-Gabroveni, dischisit cu una din noile placute stradale opresciene. Putini stiu ca respectiva „cladire” este de fapt parterul supravietuitor (modificat) al unui bloculet art-deco cu 3 etaje (dreapta in poza din acest link), prabusit cel mai probabil la cutremurul din 1977 sau demolat pur si simplu.

Din capatul strazii Gabroveni, privim peste bulevard – aceasta limita implacabila dincolo de care nimic istoric nu poate exista! Ca atare, turla Baratiei, segmentul incipient al Caii Mosilor sau fostul sediu al Magazinului „La Vulturul de Mare cu Pestele’n Ghiare” nu se afla in Centrul Istoric. De ce? Ca nu vor stapanii. Oricum, domnisoarei cochete en passant nu pare sa-i pese. Nu-i nimic.

Cum am precizat, noile gherete de paznic si noile panouri informative (acesta inca neocupat) fac deliciul zonei. Informatie din plin, siguranta si calitate. A, interesant e ca panoul acesta informativ este localizat la nici 12 metri de inca unul identic. Desigur, totul pentru a ajuta persoanele cu memorie de pestisor de aur.

 

Strada Gabroveni, privita in toata maretia ei dinspre bd. Bratianu.

 

Facem cativa pasi, pe stanga – o casa tip han inca asteapta sa fie si ea la moda. Bulina rosie, geam inchis in cusca, litere volumetrice lipsa – un tablou pitoresc, dar cam trist.

Dragi vizitatori, Centrul Istoric in toata splendoarea lui! Iarasi, „pe-afara-i spoit gardul…”

Alte ornamente stradale new age pe care nu le putem intelege, pentru ca arta este ceva rezervat celor putini cu gandire de artist.

O initiativa buna implementata prost: s-au gandit autoritatile sa marcheze fundatiile cladirilor existente inainte de casele actuale. Bun! Cum le-au marcat? Ageamiu si aproximativ, cu piatra de rau de aceeasi culoare ca piatra cubica asezata „drept”! Nu prea isi da nimeni seama ce-au vrut sa faca acolo, mai ales ca respectivele vestigii nu-s marcate cu vreun panou informativ. Nu conteaza, s-a bifat pe lista!

Imobilul cunoscut drept „Hanul Gabroveni”, in reparatie capitala. Nimic rau in asta, numai ca pozele cu simularea aspectului final sugereaza ca vom avea o cladire veche-noua, refacuta cu materiale moderne, de bricolaj, care vor inhiba orice atmosfera „de epoca”.

Intersectia strazii Gabroveni cu strada Zarafi. Mesajul e clar, remarcati placuta veche din anii ’60 cu denumirea strazii. Nu va mai sta pe perete mult, ca vine noua generatie. Jos porcaria!

 

Inainte, pe str. Gabroveni. O casa foarte, foarte aerisita ne atrage atentia!

 

Strada Gabroveni inspre strada Selari. Mai e mult de munca, batalia nu pare castigata aici…

Cetateana din imagine nu pare prea incantata de marcarea vestigiilor cu piatra de rau. Opinia publica e importanta!

Case care plang, dar care promit mult profit (ele sau eventual inlocuitoarele) pe viitor. Dati-le o sansa!

Privim peste o parcela goala spre strada Lipscani, la fostul Magazin Familia: rugina, cearsafuri, balarii, umbrelute = Europa la tine in oras!

Off-topic, ne-a amuzat cum acest local se mandreste ca e „fondat in 2012”. Cu asa traditie, toata increderea! …sau ce se intampla cand toti neavenitii pun gheara pe cate-un locsor in centrul vechi.

Iesim in strada Selari si privim in josul ei. Ne aflam in zona „eliberata”, cu parcelele care urmeaza sa fie umplute. E forfota mare.

Un peisaj interesant: un tomberon, o banca murdara, scaune la terasa. Toate unele langa altele, intr-un amaglam cu iz usor irakian.

Urcam pe Selari in Lipscani si o luam in dreapta. Pentru a facilita retinerea numelui, teatrul de aici a fost numit simplu „Teatrul de pe Lipscani”, sa inteleaga si cei mai saraci in cultura. Distinsul domn Dan Puric patroneaza aceasta afacere de succes.

Placuta stradala-esec, placuta de monument istoric, bulina rosie, port-drapelul, prea multe!

Pasajul Selari, ducand spre biserica Sf. Nicolae-Selari. Altadata o toaleta publica in aer liber, pasajul – cea mai ingusta dintre strazile zonei – are in prezent o viata de noapte tumultuoasa, dar tot nu s-a invrednicit nimeni sa-l paveze frumos.

Vitrina bizonica. Centrul vechi, Bucuresti, 2012. Curatenie, civilizatie, frumusete.

Iesim prin Pasajul Selari in strada Blanari. Aici, conceptul de „zona pietonala” s-a evaporat sau poate iarasi nu am inteles noi care sunt limitele zonei-pilot a Centrului Istoric. Sa ne lumineze cineva.

Intrarea dinspre str. Blanari a Hanului cu Tei, un punct de reper esential al „Lipscanilor”. Targovetii de odinioara nu ar fi visat nicicand la asa masina-n poarta!

Hanul cu Tei, un alt fals istoric bucurestean (actualul edificiu dateaza din anii ’70, fiind ridicat peste cel vechi, fara etaj, concomitent cu „scoaterea la lumina” si completarea aberanta a Curtii Domnesti si refacerea Hanului lui Manuc), a devenit carciuma cu pretentii. Cat de bazat sa fii sa preiei un loc apartinand altadata artistilor si sa-l transformi in club profitabil? Foarte.

Iesim in strada Lipscani. Vis-a-vis de Hanul cu Tei, singura casa de factura art-nouveau din tot acest perimetru sta sa pice. Intai a fost incendiata, apoi lasata in paragina. Astfel, in prezent, doar fatada mai este utilizabila. Trist, dar ce, la Praga n-au cladiri in degradare?

Pentru un moment, hai sa nu mai fim nemultumiti si sa va aratam cu cine ne-am intalnit pe strada. Cu cel mai motociclist catel!

Strada Zarafi, vazuta din str. Lipscani inspre str. Gabroveni. In dreapta, observati inlocuirea eficienta a placutei stradale vechi cu cea noua. Progresul este acum!

Strada Bacani, non-pietonala, vazuta din strada Lipscani. O constructie inceputa de ceva vreme zace acoperita si neterminata, in timp ce restul imobilelor – abandonate si degradate – fac din aceasta strada un loc dezagreabil.

Hanul Gabroveni, fatada dinspre Lipscani. Patrimoniul este o preocupare constanta a autoritatilor, pentru ca reprezinta identitatea acestui oras. Cine am fost, dar cine am fi putut fi!

Ajungem in intersectia Lipscani-Bratianu, cunoscuta drept Piata Romei. Cladiri remarcabile – inclusiv celebrul Magazin „Voaleta”, zac sub cearsafuri imense. Reclama e sufletul comertului, iar comertul e sufletul Centrului Istoric. Corect.

Tupeul oprescian absolut: redenumirea abuziva a Pietei Romei (denumire istorica) in „Piateta Lipscani”, ilegalitate consfintita de noile placute stradale. Hai sa mistificam istoria si sa punem denumiri dupa bunul plac.

Piata Romei se numeste asa deoarece aici se gasea Lupoaica Romei, readusa in 2010 pe amplasamentul aproximativ de la inceputul secolului 20. Nu are sens sa mai discutam calitatea execrabila a executiei in realizarea lucrarilor ambientale primprejurul statuii si kitsch-ul generalizat.

Redenumirile tampite continua! Ce era odata Pasajul Lipscani (aparut in anii ’60) a devenit, dupa renovarea scumpa si kitschoasa, Pasajul Latin! Este scandalos pentru ca se omite intentionat scopul existentei acesteui pasaj: el leaga 2 segmente din str. Lipscani: cel incipient (Calea Mosilor-bd. Bratianu) de cel median (bd. Bratianu-Calea Victoriei), separate de un foarte circulat bulevard. Nu am avut nervii sa pozam si sa comentam dezastrul din interiorul pasajului. Il lasam pe Marius sa va povesteasca mai pe larg: (episoadele 1, 2, 3, 4, 5).

 

Intram pe strada Blanari. Case, case, case.

 

 

Case, case, case. Foarte aerisite!

 

Aspect pitoresc, continand un vestigiu important: ultima placuta stradala din timpul monarhiei (anii ’30), de o calitate exceptionala, inca prezenta pe un perete! Cat o mai sta acolo?

Pasajul Selari, dinspre Blanari spre Lipscani. Foarte frumoasa perspectiva spre cupola cladirii de pe coltul Lipscani-Selari. Asta inseamna gandire urbanistica.

Ne mai plimbam putin si ne oprim la intersectia Lipscani-Smardan, sa admiram o alta fatada care se prabuseste incet-incet peste clientii localurilor de la parter.

Avansam pe strada Smardan inspre strada Doamnei, cu gandul sa iesim la bulevard. Perspectiva din vechiul district financiar este intotdeauna frumoasa.

Iesim prin str. Doamnei in bd. Bratianu. Civilizatie bucuresteana de secol 21 la ea acasa!

Coborand spre Piata Unirii, privirea ni se opreste asupra unui tomberon de la firma Rosal. Prigoana (Plici-man), perdantul alegerilor la primaria generala, a lipit un abtibild „vintage-kitsch” pe tomberon, a pus o poza stilizata cu str. Stavropoleos si a scris: „Faurit intru primenirea cetatii”. Suntem loviti din nou cu aceeasi mentalitate semidocta care crede cu tarie ca Centrul Istoric = centrul medieval. Dumnezeule mare si sfant si mare!

Aici se incheie turul Centrului Istoric bucurestean realizat de Rezistenta Urbana. Din lipsa de spatiu, timp si shaorma, am omis obligat multe alte nereguli, dar este posibil sa facem o revenire. Suntem de asemenea suparati ca, in ciuda eforturilor supraomenesti, nu am gasit nicicum reteta succesului. Cum fac altii atatia bani de pe urma istoriei bucurestene calcate in picioare in numele consumerismului? D-le Primar, ajutati-ne! Doar ati spus ca sunteti „Primarul tuturor bucurestenilor”.

Pe voi, stimati cititori si avizati opinanti, va asteptam cu pareri si impresii, iar intre timp va invitam sa cititi si celelalte episoade, daca nu ati facut-o deja.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign