Locuri frumoase din București: Biserica rusă

13 august 2012 Silvia Colfescu Bucurestii in istorie
 

 
 
Construită între 1905-1909 (unele voci spun 1903-1909), Biserica Sf. Nicolae a fost ridicată ca dar al țarului Nicolae al II-lea către comunitatea rusă din București. Îi este hărăzit hramul Sfântului protector al țarului, Nicolae, care, mai apoi, nu l-a protejat pe țar, omorât împreună cu toată familia de bolșevici, în 1917.
 
 
 
  
Nicolae al II-lea a plătit o sumă imensă pentru construcție: nu s-a făcut nici o economie la împodobirea și înzestrarea acestei adevărate bijuterii. Comunitatea rusă din București, cu rândurile îngroșate după 1917 de numeroși expatriați, fugiți de ororile „marii revoluții din octombrie” și de lagărele de muncă ale lui Stalin, s-a bucurat de darul țarului până în 1934.
 
 
În acest an, Nicolae Titulescu, pe atunci ministru de Externe, a găsit cu cale să stăruie pentru trecerea clădirii în administrarea Universității, situată peste drum. Odată cu dominația sovietică instaurată asupra României, avatarurile istoriei au pus din nou biserica sub autoritatea Patriarhiei Moscovei, între 1947 și 1957. 
 
 
A redevenit după aceea biserică parohială, aparținătoare de Biserica Ortodoxă Română, până în 1992, când a fost din nou atribuită Universității. Bucureștenii o cunosc acum fie ca „biserica rusă”, fie ca „biserica studenților”.
 
 
Biserica este un exemplu târziu de edificiu născut sub semnul Reînvierii Ruse. Această mișcare artistică s-a manifestat în arhitectura rusă a celei de a doua jumătăți a sec.XIX și a primilor ani ai secolului XX.

 


Mixând elemente ale stilului bizantin, puternic ancorat în tradiţia religioasă rusă, cu ecouri ale stilurilor prezente în arhitectura europeană a timpului, neoclasic, neoromanic, neorenaştere, romantism, apoi Art Nouveau, arhitecţii, pictorii și sculptorii care au reprezentat Reînvierea Rusă s-au supus aceleiași tendințe de întoarcere romantică spre obârșii care a dat naștere în România stilului neo-românesc, sau care a adus în Bulgaria curentul Reînvierii Naționale.

 
 
 
Planurile bisericii au fost desenate de arhitectul V.A. Preobrajenski. Planul este în cruce greacă înscrisă (cruce cu brațele egale), cu adaosul unor spații necesare cultului.
 
 
Încununată cu 7 turle în formă de bulb, inițial aurite, biserica are fațadele din cărămidă aparentă, decorate cu ceramică policromă și cu mozaicuri, cu chenare sculptate în piatră la portal și în jurul ferestrelor. 
 
 
Frizele de ceramică, cu motive inspirate din folclorul rus și cu influențe Art Nouveau, medalioanele de mozaic policrom, burlanele bogat ornamentate, turlele creează o ambianță aparte, unică în București.
 
 
Turla centrală este sprijinită pe pandantivi. Patru turnuri mai mici, acoperite cu cupolele specifice rusești, ca niște bulbi de ceapă, marchează colțurile naosului. Al șaselea turn se înalță deasupra corpului de construcție al intrării, un elegant cilindru acoperit cu decor de ceramică policromă. Al șaptelea turn se ridică pe altar.
Din cauza conformației terenului, pentru a face posibil accesul dinspre stradă, în același timp cu orientarea altarului spre est, cum cere tradiția, intrarea este plasată neobișnuit, pe colțul clădirii.
 
 
Pictura interioară este executată în ulei, de pictorul rus Vasiliev. Păstrând succesiunea scenelor prevăzute de canonul ortodox, pictura bucură ochiul cu un colorit somptuos și cu un desen fluid, plin de grație, care datorează mult stilului Art Nouveau, prezent în jurul anului 1900 în pictura  rusească, dar mai ales în ilustrația de carte, în scenografie și costum.
 
 
Pictura bisericii ruse din București închide în ea ecouri ale atmosferei feerice a poveștilor populare ruse, care au influențat hotărâtor stilul artiștilor adunați sub egida ideilor Reînvierii Ruse. Pictura a fost restaurată în două rânduri, în 1948 și în 1967.
 
 
Cea mai frumoasă podoabă a bisericii este iconostasul minuțios sculptat și aurit; a fost executat la Moscova, de unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai artei Reînvierii ruse, Viktor Mihailovici Vaznețov (1848-1926). 
 
 
Desenator, pictor, scenograf, Vaznețov este universal cunoscut ca autor al celebrei fațade a galeriei de artă Tretiakov din Moscova, exemplu clasic al artei momentului. 

 


Iconostasul bisericii Sf. Nicolae îmbină strălucirea aurie a migăloasei sculpturi în lemn cu bogăția și suavitatea culorilor icoanelor, conferind interiorului bisericii o prețiozitate rar întâlnită.

 
Așezată într-un mic pâlc de copaci, păstrați ca prin minune în centrul aglomerat al orașului, Biserica rusă este o oază de liniște. Unul dintre locurile frumoase din București.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign