Bulevardul George Coșbuc – un supraviețuitor al catastrofei imobiliare bucureștene (II)

25 noiembrie 2012 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

Ne vom continua călătoria pe un fost segment al bulevardului Coșbuc, redenumit Regina Maria (în onoarea soției regelui Ferdinand). Din locul unde am rămas și până la Piața Unirii vom descoperi o zonă încărcată de istorie.

Pe partea stângă în sensul nostru de deplasare (adică dinspre Piața Coșbuc), mai precis la numărul 86 există o casă veche, impunătoare. Construită în 1930, ea are 16 camere și a fost renovată de curând. Am preferat totuși să postez o imagine mai veche a ei, din 2010 (foto Cristina Iosif):

Dincolo de ea, pe colțul cu strada Gladiolelor se află un imobil ce pare a fi construit în stil art-deco. La parter are un magazin numit ”Casa rochiilor de mireasă”:

Strada Gladiolelor s-a chemat mai demult ”Libertății”, dar numele i-a fost schimbat, fiind atribuit marelui bulevard din fața Casei Republicii (acum Palatul Parlamentului). Pe colțul celălalt se găsește o frumoasă vilă cu 2 etaje:

Pe latura opusă avem o intersecție cu strada Episcopul Chesarie. Pe colțul din dreapta există o vilă cu etaj (stilul e posibil să fie eclectic):

Pe colțul din stânga, în unghiul dintre strada Episcopul Chesarie și strada Chindiei se află un imobil masiv cu 2 etaje, construit în stil neoromânesc:

Iar pe colțul dintre bulevard și strada Chindiei se găsește o clădire veche cu etaj. Aici este și sediul fundației ”Crucea Alb-Galbenă”, având ca obiect de activitate – îngrijirea medicală la domiciliu a bolnavilor nedeplasabili:

Din acest loc avem o fotografie mai veche a domnului Dan Perry (2003). Ea este importantă, întrucât surprinde aspectul de atunci al carosabilului, pavat cu piatră cubică și care între timp a fost asfaltat:

De asemenea, pe stânga, în spatele autoturismului roșu, se vede silueta unei case dispărute. Pe colțul acela, cu strada Poiana Florilor, a fost construit un bloc modern cu 4 etaje, care s-a suprapus peste fațada veche:

La parterul lui funcționează un punct de lucru al firmei Telestar, care comercializează o gamă foarte variată de produse (auto-moto, mobilier, unelte, cosmetice, fitness, literatură, muzică etc.) ce pot fi livrate și la domiciliu (un fel de supermarket ambulant).

Cealaltă latură a străzii Poiana Florilor arată în felul următor:

Ceva mai departe, cu puțin înainte de strada Justiției, există un imobil nou cu 3 etaje care adăpostește sediul Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România, având în stânga lui o casă mai veche:

Despre biserica Sfântul Nicolae Vlădică din Prund am scris într-un alt articol (”Justiției – o stradă parțial distrusă”). Urmează intersecția cu strada 11 Iunie, având pe colț o clădire cu etaj, probabil în stil baroc:

Iar pe colțul următor se află un imobil masiv construit în stil art-deco. În acest loc există o bifurcație a șinelor de tramvai spre strada 11 Iunie, pe care circulă liniile 23 și 27 spre Piața Libertății (rondul de la intrarea în Parcul Carol). Linia 32 merge drept spre capătul de la Piața Unirii:

În apropiere de colțul cu strada Constantin Silvestri (fostă Sfinții Apostoli) se găsește o clădire lungă, sediul Grădiniței nr. 192 (Pisicile Aristocrate), cu program prelungit:

Puțin mai departe, tot pe stânga, la numărul 18, se află sediul European Art Gallery, o asociație care se ocupă cu organizarea de expoziții, precum și cu expertizarea operelor de artă:

O ultimă imagine de pe traseul bulevardului avem de pe terasa blocului nou construit pe colțul cu Dealul Mitropoliei (foto Raiden – Rezistența Urbană). Imobilele au stiluri și vârste diferite, cel galben – în jur de 80 de ani, iar casa veche cu etaj datează cu aproximație de pe timpul lui Cuza:

Strada se termină abrupt, flancată de noile blocuri socialiste, ca o falie de timp care a trecut accidental prin acest loc. Ca o consecință a sistematizării Pieței Unirii au dispărut mai multe străzi laterale, printre care Bibescu Vodă (cu noul sediu al Serviciului de Pașapoarte care a rezistat doar 5 ani), Sfântul Ilie și altele.

Din ordinul lui Ceaușescu, între 1983-85 au fost demolate clădiri istorice, printre care se numără Spitalul Brâncovenesc, Hala Unirii și Hanul lui Avram, despre care am scris în articolul ”Fostele clădiri de pe traseul bulevardului Unirii (I)”. Dar au mai existat și alte imobile în piață, printre care mai multe hale, dărâmate de Carol al II-lea în 1936.

O filă întunecată a istoriei a fost întoarsă. Ceea ce a rămas stă mărturie a vremurilor pe care Bucureștiul le-a trăit și pe care, nostalgici, le purtăm în suflet. Dar să nu uităm că ziua de mâine poate aduce cu ea un cadou neașteptat, motive noi de bucurie și ceea ce s-ar numi șansa noastră la fericire.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign