Moara lui Assan – Ramasitele unui monument

07 ianuarie 2013 Teen Press Teen press

 

de Cezara Panait – redactor
foto: Andrei Lumpan – colaborator foto

 

„Moara lui Assan“, prima moară cu aburi din România, a fost construită în anul 1853 de către negustorii Gheorghe Assan şi Ioan Martinovici. Monumentul istoric cu valoare naţională, consemnat în evidenţele Ministerului Culturii şi Cultelor, face parte din patrimoniul naţional.

Construcţia morii a fost foarte anevoioasă, din cauza faptului că la vremea aceea nu exista încă nicio fabrică de cărămidă, de unde constructorii să îşi poată procura materialele necesare ridicării clădirii. Aşadar, utilajele necesare au fost aduse de la Viena, transportul acestora durând aproape o lună.

 

Au intervenit în scurt timp şi alte probleme – construcţia unui coş a fost oprită deoarece măsura zece metri şi era considerat prea mare. În final, dupa ce au plătit compensaţii către primărie, muncitorii au ridicat coşul până la înălţimea de 26 de metri.

În anul 1903, cu ocazia sărbătoririi unei jumătăţi de secol de la înfiinţare, construcţiei i s-au anexat câteva clădiri, iar în vârful corpului principal a fost montat un ceas, inscripţionat dedesubt cu anii 1853 – 1903. Acest ceasornic era cunoscut şi ca „Ceasul lui Assan“.

În acelaşi an a fost înălţat încă un siloz de grâne, ce măsura 41 de metri. În acea perioadă, silozul era cea mai înaltă construcţie din Bucureşti.

 

Fraţii Assan, fiii lui Gheorghe Assan, aflaţi la conducerea morii, şi-au adus contribuţia la îmbunătăţirea stării în care se afla clădirea. Astfel, moara a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar in 1930 a fost denumită „Fabricele Assan“.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, fabrica era tot mai prosperă, numărând peste 400 de angajaţi, însă această bunăstare nu a durat prea mult.

 

În 1948, moara a fost naţionalizată de către comunişti, iar unicul frate rămas la conducerea fabricii a fost arestat. După ce a fost torturat de către comunişti, se crede că Vasile Assan a fost aruncat de la etajul al cincilea al Prefecturii Poliţiei Capitalei, familiei comunicându-i-se că acesta s-ar fi sinucis.
Multe utilaje ale morii au fost duse pe post de exponate în diferite muzee, o parte dintre ele putând fi văzute şi astăzi.

Terenul, cu o suprafaţă impresionantă pe care erau amplasate moara şi anexele acesteia, devenise în 1990 o preocupare pentru afacerişti, aşa că a fost emis un act normativ, prin care se specifica faptul că proprietatea aparţinea statului, iar o parte din aceasta trebuia dărâmată.

 

Începând cu anul 1995, clădirea a fost demolată treptat. Au fost scoase cadrele din fier forjat ale ferestrelor, obiectele de mobilier au fost revendicate ilegal, iar utilajele aduse cu atâta efort de la Viena au fost dezasamblate şi vândute pe post de fiare vechi, în ciuda valorii lor în istoria tehnicii uneltelor mecanice.

În cursul anului 2005, o mare parte din ansamblul morii a fost distrusă, inclusiv şi unele porţiuni ale imobilelor ce trebuiau conservate în urma declarării acestora monumente istorice. A fost demarată o urmărire penală împotriva celor care se făceau vinovaţi de desfiinţarea ilegală a monumentului de valoare naţională „Moara lui Assan“, însă nici până acum nu s-au luat măsuri pentru a-i pedepsi pe aceştia.

 

După trei ani de la acest eveniment, a avut loc primul incendiu de proporţii, iar în prima zi a anului 2012 acoperişul construcţiei şi unul dintre pereţi s-au prăbuşit, ca urmare a furtului repetat de materiale din structura de rezistenţă a sitului. Aceasta nu a fost însă ultima degradare la care a fost supusă clădirea, în iunie 2012 izbucnind un nou incendiu la nivelul acoperişului turnului unei foste fabrici din complex.

Starea degradabilă în care se află monumentul în ziua de astăzi prilejuieşte hoţilor să fure tot ce a mai rămas nefurat sau vandalizat, iar tot mai mulţi oameni ai străzi şi-au găsit adăpostul în ceea ce a fost odată prima moară din România.

 

Cei ce îşi fac veacul aici nu sunt genul de persoane care să te invite să bei un ceai cu ei, ci sunt persoane cu probleme psihice, violente, care se droghează, lăsând seringile în văzul tuturor. De asemenea, tot mai mulţi adolescenţi vin aici doar pentru a-şi face poze cu ruinele lăsate în urmă de zeci de ani de istorie, sacrificii şi eforturi, duse pe apa sâmbetei acum.

sursa-http://www.teenpress.ro/review/moara-lui-assan-ramasitele-unui-monument/

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign