Strada Dristorului – o reconstituire anevoioasă (II)

12 august 2013 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

Continui prezentarea străzii Dristorului cu cel de-al doilea segment, cuprins între strada Negoiu și șoseaua Mihai Bravu. Aici, majoritatea clădirilor au fost păstrate, cu câteva excepții.

La început, prezint o hartă nouă (2004) care arată situația străzii de după sistematizare:

Cartierul Dristor după sistematizare

Cartierul Dristor după sistematizare

Mai întâi trebuie să vedem cum arată în prezent segmentul demolat:

Blocuri pe strada Dristorului

Blocuri pe strada Dristorului

Pe locul vechilor căsuțe pitorești au fost ridicate aceste banale blocuri de 4 etaje, cenușii și bineînțeles fără lifturi. Copacii au fost tăiați, mai ales pe latura stângă și s-au plantat alții în loc, dar strada nu a fost lărgită. Piatra cubică, de culoare maronie, a fost înlocuită de asfalt.

A doua fotografie e de la colțul cu strada Diligenței (ambele aparțin lui Eugen Simion – 2008):

Str. Dristorului la colțul cu str. Diligenței

Str. Dristorului la colțul cu str. Diligenței

E prima străduță laterală care a scăpat de sistematizare, având doar vile tipizate pe traseu. Acestea au fost construite, din câte am aflat, începând cu anul 1940, deci aproximativ în plin război. Au fost considerate valoroase de către comuniști și cruțate, cel puțin în prima fază a lucrărilor. Totuși, în octombrie 1989 s-a răspândit un zvon terifiant cum că întreg ansamblul urma să fie demolat, pentru a ”completa” frontul de blocuri deja existent. Din fericire, n-a mai fost timp suficient pentru a materializa proiectul.

La numărul 3 a fost deschis restaurantul ”La tramvai”, care ocupă jumătate din vila cu etaj. În spate se vede un bloc nou aflat pe strada Voroneț, trasată pe locul fostei intrări a Antilopei. Numele provine de la o altă arteră dispărută, care se găsea lângă fosta intersecție a Căii Dudești cu strada Traian.

Următoarea intersecție este cu strada Levănțica:

Str. Dristorului la colțul cu str. Levănțica

Str. Dristorului la colțul cu str. Levănțica

În curtea vilei de pe colț a existat cândva un cireș imens. Vara, când fructele se coceau, un grup de tineri gălăgioși, aflați în stare de ebrietate, veneau și se urcau pe gard, trăgând de crengi, rupându-le și făcând mizerie în permanență. După ce a făcut mai multe reclamații, proprietarul a fost nevoit să taie pomul, întrucât de la miliție i s-ar fi spus că tot ce iese în afara curții este ”domeniu public” iar tinerii nu pot fi amendați.

Dincolo de ea este o altă stradă, numită Cerceluș:

Imobil nou pe strada Dristorului

Imobil nou pe strada Dristorului

Pe colț se află un imobil nou cu 3 etaje, la parterul căruia funcționează agenția de pariuri sportive ”Empire Betting”, precum și o sală de jocuri. Înainte, pe locul lui se găsea un părculeț având ca obiecte de joacă un tobogan, un carusel, un balansoar, precum și câteva leagăne.

Privind înapoi, colțul opus al aceleiași străzi se prezintă astfel:

Str. Dristorului la colțul cu str. Cerceluș

Str. Dristorului la colțul cu str. Cerceluș

Vilele tipizate au fost modernizate în ultimii ani. Au fost zugrăvite în culori vii, li s-au montat acoperișuri noi de plastic sau metal, aparate de aer condiționat, obloane, termopane sau centrale termice pe gaze. Din acest motiv, unele clădiri și-au schimbat aspectul, vechile coșuri de fum fiind desființate.

Următoarea stradă, pe dreapta, se numește Hârșova:

Str. Dristorului la colțul cu str. Hârșova

Str. Dristorului la colțul cu str. Hârșova

Casa de pe colț, mascată parțial de un copac, are un bovindou (mic balcon aflat deasupra ușii de la intrare). Gardul este din fier forjat, acoperișul de țiglă metalică și încă mai păstrează o antenă de televiziune model vechi (pentru orice eventualitate, în caz că nu funcționează cablul).

În dreptul ei, pe latura stângă, începe intrarea Amazoanei:

Str. Dristorului la colțul cu intr. Amazoanei

Str. Dristorului la colțul cu intr. Amazoanei

Străduța e îngustă și se termină în aleea din spatele blocurilor de pe Mihai Bravu. Clădirea de pe colț a fost modernizată, după cum se vede, are termopane și e zugrăvită în nuanță de roz. Mai demult, la parterul ei existau un atelier de remaiat ciorapi și altul care confecționa permanente Wella.

Dincolo de ea și până la intersecția cu șoseaua Mihai Bravu se întinde un teren viran, pe care a fost amenajat în ultimii ani un părculeț. Pe acest segment, la nr. 81, a existat o vilă cu etaj, de o frumusețe rară:

Strada Dristorului nr. 81

Strada Dristorului nr. 81

Clădirea ieșea în evidență prin faptul că avea o verandă la etaj, camerele de sus fiind mai înguste decât cele de la parter. Era o vilă luxoasă, vopsită în roz și înconjurată de plopi, iar gardul era din beton cu stâlpi, formând un fel de arcade întoarse, completate cu plasă metalică de culoare verde închis. Avea de asemenea o scară lată și ornată cu coloane din piatră, care se ramifica în ambele sensuri până la nivelul solului. În curte creșteau câteva tufe înalte de buxus sau cimișir, iar pe trotuar, în dreptul ei, se afla un ulm; nu am figurat aceste plante care o mascau în bună măsură. Avea o poartă veche, ruginită, din fier forjat, iar la etaj, aproape de tavan, stăteau agățate câteva ghivece cu flori.

Deși în prima fază se părea că va scăpa, cam la un an de la distrugerea segmentului de stradă afectat de sistematizare a avut parte de un mare ghinion. În vara lui 1987, Ceaușescu, venind într-o inspecție, a remarcat-o și s-a dat jos din mașină; într-un acces de furie, a ordonat să fie demolată imediat. Se poate să-l fi deranjat aspectul ei burghez, asemănarea cu vilele din Primăverii, confortul ei deosebit ce nu putea fi tolerat unor cetățeni de rând.

Ar fi de menționat și faptul că terenul din zonă era denivelat. În stânga casei cu verandă era o trecere, un fel de scurtătură spre spațiile comerciale de la parterul blocurilor de pe Mihai Bravu. În acest scop, fusese amenajată o potecă de beton, în trepte, prevăzută cu balustrade metalice vopsite în vernil.

Chiar în dreptul vilei de care am vorbit se deschide strada Cogâlnic:

Str. Cogâlnic văzută dinspre str. Dristorului

Str. Cogâlnic văzută dinspre str. Dristorului

Este o stradă tipică acestui cartier, populată de vile cu etaj. Din câte-mi amintesc, era pavată mai demult cu piatră de râu, iar în ultimii ani a fost asfaltată. Se termină în strada Cornul Caprei, spre Dudești. Numele îi provine de la un râu din Basarabia, lung de 243 de kilometri, care izvorăște din raionul Nisporeni și se varsă în lacul Sasic.

Imediat după această stradă există o vilă din aceeași categorie, tipizată:

Strada Dristorului nr. 86

Strada Dristorului nr. 86

Este localizată la nr. 86 și are un aspect caracteristic zonei de care ne ocupăm. La unele ferestre s-au montat gratii sau geamuri de termopan, altele au rămas cu ramele originale din lemn. Acoperișul a fost înlocuit pe jumătate cu țiglă metalică roșie. În partea stângă e puțin mai înaltă, având un fel de mansardă.

Dincolo de ea se află strada Aurel Botea, demolată în cea mai mare parte, iar după stradă este un bloc masiv cu 10 etaje. Pe locul lui au existat mai multe construcții; prima din ele, aflată la nr. 88, trebuie să fi arătat cam așa:

Strada Dristorului nr. 88

Strada Dristorului nr. 88

Este vorba de o casă banală, situată în dreptul stației de troleibuze și autobuze. Aici denivelarea era chiar mai mare, atingând circa un metru și jumătate. Gardul era de culoare verde închis, iar sub el se găsea un zid de beton, puțin înclinat către exterior și prevăzut cu o țeavă de scurgere a apei. Pomul mare din dreapta este un tei care a supraviețuit și se găsește în fața fostei unități CEC (în prezent un sediu al primăriei).

Vizavi de stația ITB fusese amenajată o terasă numită Jariștea:

Terasa Jariștea

Terasa Jariștea

Aceasta se afla pe locul fostului birt ”Scăricica”, chiar în unghiul format de strada Dristorului cu șoseaua Mihai Bravu. Terasa avea ziduri de beton vopsite în albastru, garduri de plasă metalică și era situată mai sus decât nivelul străzii cu aproape 2 metri. La ea se ajungea pe niște trepte de beton care urcau de pe platformă spre părțile laterale. Chioșcul propriu-zis era din lemn și sticlă, fiind acoperit cu stuf. Rog cititorii care au cunoscut bine localul să-mi precizeze mai exact forma lui.

Închei aici povestea acestei străzi deosebite, cu satisfacția că am putut recupera o parte din istoria ei, smulgând-o din marea uitării. Desenele au redeschis o poartă spre trecut, către o lume dispărută, parfumul și mirajul anilor de aur pe care i-am trăit. Casele nu mai sunt, dar veștile ajung la noi ca o înviorare, o rază de speranță, pentru seninul zilei care va veni, pentru ca frumusețile de ieri să nu se piardă niciodată.

—–

Duminică, 26 iunie 1983. E prima zi de vacanță, tocmai terminasem clasa a V-a și mergeam la Gara de Nord pentru a cumpăra un exemplar din ”Mersul Trenurilor”, nou apărut în acel an. Urma să plec curând la țară la bunici. Bucuros, așteptam troleibuzul 92 în stația de la Theodor Speranția, în dreptul terenului viran și admiram imobilul masiv al fabricii de pâine. Nimic nu prevestea prăpădul ce avea să vină. Soarele era blând iar vântul adia ușor, foșnind prin frunze. Totul părea atât de calm, de neclintit, de sigur și stabil, încât credeam că va fi imposibil ca cineva, vreodată, să se atingă de acele case, nici măcar cu degetul. De fapt, nu era deloc așa: blestemul le lovise și mai aveau de trăit doar 3 ani.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign