Demolarea casei Grigore Cerkez dupa cutremurul din 1977

01 octombrie 2013 Alex Galmeanu Bucurestii in istorie

 

casa_cerchez_20130930_0002

Casa arhitectului Grigore Cerkez, aflată pe strada Sevastopol din București, sediu al Uniunii Artiștilor Plastici, a fost afectată serios de cutremurul din martie 1977. Autoritățile de atunci au decis demolarea edificiului, o clădire de referință construită în stil neo-gothic, parte importantă a patrimonului arhitectural al capitalei. În acest context, tânăr student în anul V la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, arhitectul Radu ȘTEFANESCU, a realizat un reportaj al operațiunilor de demolare.

Mai jos, fotografiile împreună cu relatarea autorului:

“In anul 1977 eram student in anul V la Institutul de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti. Era anul cutremurului care zguduise tara si afectase puternic Bucurestiul. Imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri. In seara cutremurului ma aflam in dojo-ul de karate din cadrul complexului sportiv Strandul Tineretului. Tocmai terminasem antrenamentul si stand in seiza (pozitie de meditatie) ne cautam pacea si linistea interioara, cand am fost readusi la realitate de un zgomot cum nu mai auzisem pana atunci. Cu o prezenta extraordinara de spirit sensei Nicolae Bialokur ne-a dat comanda sa iesim din dojo pe terasa aferenta acestuia, in urma noastra prabusindu-se frontonul salii de antrenament.

Am plecat impreuna cu un prieten inspre casa (stateam cu parintii in Vatra Luminoasa) si pe drum am vazut ruinele blocului de la Lizeanu. Acasa mi-am gasit parintii sanatosi si am pornit imediat spre centrul Bucurestiului unde pe strada Domnita Anastasia la nr.7, in incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu tatal meu, pictorul George Stefanescu avea atelierul de creatie. Pe drum am inceput sa capat dimensiunea reala a dezastrului din acea noapte. Cand am ajuns pe strada Brezoianu am vazut blocul din coltul strazii transformat in praf si pulbere. Sarind peste caramizi, tigle, resturi de constructie am intrat in gangul de la muzeu unde m-a intampinat o alta imagine a distrugerii. Peretele exterior de la nivele superioare ale blocului care marginea curtea interioara a muzeului se prabusise peste aripa din stanga a ceardacului muzeului si o distrusese complet.

casa_cerchez_20130930_0001

In acea noapte si in ziua urmatoare cand am strabatut din zorii zilei Bucurestiul de la un capat la altul cu bunul meu prieten fotograful Dinu Lazar am realizat ca Bucurestiul fusese afectat de un cataclism nemaivazut pana atunci de generatia noastra. Zilele urmatoare vestile legate de cutremur si urmarile lui ne-au tinut in tensiune si pareau sa nu se mai sfarseasca.

In seara zilei de 21 martie am primit stirea care avea sa ma tulbure extrem de mult. Profesorul meu, arhitectul Sandu Miclescu ma anunta ca a doua zi incepeau lucrarile de  demolare a sediului Uniunii Artistilor Plastici de pe strada Sevestapol, sediu care se afla in Casa Arhitect Grigore Cerchez si trebuie sa ii facem releveul. De ce se demola si unde atata graba? Nimeni nu stia, dar circula un zvon si anume constructia ar fi fost afectata de cutremur si punea in pericol siguranta celor care s-ar fi aflat in ea sau a trecatorilor. A doua zi am putut vedea ca singurul lucru afectat era zidul exterior al curtii, care datorita tramvaiului care trecea de multi ani pe strada Sevastopol, prezenta crapaturi vizibile. Graba era datorata faptului ca acum era momentul propice in care cat mai multe monumente de arhitectura puteau fi facute sa dispara fara a se  intampina rezistenta din partea nimanui.

casa_cerchez_20130930_0003

Copil fiind, fusesem deseori cu tatal meu, pictorul George Stefanescu, la sediul Uniunii, fie la birouri pentru o problema pe care trebuia tata sa o rezolve, fie invitati cu familia la evenimente organizate in superba sala de festivitati ale acestei bijuterii de arhitectura romaneasca. In mintea mea reapareau acum, imaginile unei case de basm, cu o arhitectura de vis, invaluita de mister si in care se aduna elita artistilor plastici. Imagini disparate cu frumosul semineu, cu statuile care ornau peretii, detalii de lambriuri sau de scari si balustrade, usor voalate, in penumbra , cu personaje invaluite in ceata timpului imi reveneau in memorie.

A doua zi m-am intalnit in fata sediului UAP cu doi colegi de facultate, Ileana Murgescu si Mihai Opreanu si am inceput sa facem releveul. Deja echipe de muncitori de la Fondul Plastic, coordonati de functionari ai Uniunii si cu ajutorul catorva artisti plastici incepusera sa demonteze elementele decorative de pe fatada si balcoane. Casa din amintirile copilariei mele era scaldata acum intr-o  lumina de martie puternica,  brutala iar ochii mei numai erau cei ai copilului de odinioara care dorea  sa devina pictor precum tatal sau ci ochii unui tanar architect in devenire , evident puternic marcat de evenimentele la care era martor. Sub o mare tensiune inregistram imagini, mergand prin casa facuta de Grigore Cerchez pentru el si familie . Nimic nu fusese lasat la voia intamplarii, arhitectul isi proiectase si construise probabil casa visurilor lui. Fiecare spatiu fusese gandit pana in cel mai mic detaliu, lambriurile si tapetele, scarile si balustradele, usile la care pana si clantele purtau amprenta arhitectului, tavavenele, boltile, arcadele decorate, superbul semineu din amintirile mele si frumoasele personaje pe care rezemau grinzile. Era o lectie de arhitectura si de amenajare interioara pe care nu am uitat-o niciodata. Totul era amplificat de faptul  ca pe masura ce descopeream, intelegeam si ma bucuram de frumusetea spatiilor, a rezolvarilor de detaliu, toate acestea dispareau sub ochii mei.

casa_cerchez_20130930_0004

In doua zile, pe 22 si 23 martie, frumoasa casa a arhitectului Grigore Cerchez a fost intai despuiata de partea de decoratie interioara si exterioara, ca apoi sa dispara pentru totdeauana din peisajul Bucurestiului. Pe masura ce noi desenam, masuram, cotam planurile, elementele decorative de piatra, plafoanele decorate, lambriurile decorative, statuile, balustradele, scarile, usile, etc. erau demontate si transportate in camioane care plecau cu o destinatie putin cunoscuta de noi, studentii arhitecti. Ceea ce auzisem era faptul ca pe terenul Combinatului Fondului Plastic a fost gasit un amplasament pentru casa si ca pe baza releveului nostrum, cu elementele decorative care se demontau, se numerotau, se listau  si se transportau in depozitele Combinatului casa va fi reconstruita in curand.

Ce s-a intamplat cu elementele decorative, cu semineul, cu parapetii sculptati de piatra, cu sculpturile interioare, cu lambriurile, parchetul, usile, treptele de marmura, ce s-a intamplat cu releveul nostru nu pot sa va spun. In acea perioada eram fotograf pasionat si nu mergeam nicaieri fara iubitul meu Rolleiflex si noul Canon FTBQL de care eram foarte mandru. Sub tensiunea momentului am apucat totusi sa fac cateva fotografii care s-au pastrat in arhiva mea personala ca singurii martori ai disparitiei pentru totdeauna a unei mari lectii de arhitectura romaneasca autentica, a Casei Arhitect Grigore Cerchez.

Dipl.Ing.Arh. Radu Stefanescu”

casa_cerchez_20130930_0005

casa_cerchez_20130930_0006

casa_cerchez_20130930_0007

casa_cerchez_20130930_0008

casa_cerchez_20130930_0009

casa_cerchez_20130930_0010

casa_cerchez_20130930_0011

casa_cerchez_20130930_0012

casa_cerchez_20130930_0013

casa_cerchez_20130930_0014

casa_cerchez_20130930_0015

casa_cerchez_20130930_0016

casa_cerchez_20130930_0017

casa_cerchez_20130930_0018

casa_cerchez_20130930_0019

casa_cerchez_20130930_0020

casa_cerchez_20130930_0021

casa_cerchez_20130930_0022

casa_cerchez_20130930_0023

 sursa-http://www.muzeuldefotografie.ro/
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign