Ai auzit de ea pentru prima oară, cel mai probabil, de la „Iubesc…“ încoace. Ce știm despre ea? Ei bine, pe lângă faptul că fotografia este Nirvana perfect pentru ea, când spui Marta Popescu zici, cu siguranță, deschidere, distracție, curaj, provocare și pasiune. Fiind o fire cât de poate de deschisă și sociabilă, Marta ne vorbește despre călătoria ei în viață alături de pasiunea ei numero uno, un aparat foto cu bateriile încărcate și feluri și feluri de oameni.

Curios? Hai, s-o cunoaștem împreună pe Marta!

R.: Spune-ne câte ceva despre Marta cea din spatele aparatului.
Marta Popescu: O.K., să mă gândesc. Sunt foarte extrovertită, după cum vedeți, sociabilă, nu sunt fițoasă și fac și eu ce fac cu pasiune. Asta pot spune că mă descrie. Do it with love or don’t do it at all. Sunt studentă în anul 3 la Foto-Video, am terminat Tonitza. Sunt vegetariană. Îmi plac animalele, iubesc câinii. Sunt un om normal, mănânc sălată, mă rog, nu prea mănânc. Îmi place să mă distrez, îmi place să mă duc în Gaia.

R.: Ne-ai zis că ai fugit de acasă pe la vreo 16 ani. De ce?
M.P.: Ți-am povestit, eram neînțeleasă. Șimțeam că nu pot să evoluez în orașul ăla. Șimțeam că nu pot să evoluez în niciun fel, nu erau oameni cu care să lucrez, nu mă puteam duce la Liceul de Artă acolo, pentru că erau toți țiganii. Liceul de Artă acolo era ultimul liceu din oraș, un nimic. Bine, nici Tonitza n-ar fi, dar măcar aici poți să faci ceva. Ai mei nu voiau să mă duc la Artă – „Ce? Vrei s-ajungi ca noi, artiști? Nu vezi că murim de foame?“ (n.r. – râde). Și am decis să plec de acasă, la un moment dat. Aveam cinci sute de mii în buzunar, am luat primul tren și am venit la București. Cam asta a fost. Pur și simplu, eu tind mereu să evoluez și d-aia vreau să și plec din țară la un moment dat, că deja nu mai am ce face nici în București. În Târgu-Jiu clar nu aveam ce face de la bun început. Acum, am venit în București am făcut ce am făcut și next level ar fi să plec în străinătate, să pot să evoluez. Tot așa, să pot să lucrez cu altcineva.

R.: Cum ai ajuns la fotografia beauty și la fashion?
M.P.: Cum spuneam, îmi place foarte mult să interacționez cu oamenii și sunt foarte sociabilă, că asta a fost și ideea după care am ales fotografia. Am început cu peisaje, macro-uri la flori, nu-știu-ce, dar m-am plictisit și voiam să interacționez cu oamenii, pentru că aici niciodată nu te plictisești; poți să creezi mereu, să cunoști persoane noi, să găsești tineri talentați. Îmi place să colaborez cu oamenii, d-aia am pornit și proiectul „Iubesc…“. M-a atras pe mine partea asta de beauty, pentru că mereu am avut o atracție față de modă și mi se pare că fotografiile de fashion și beauty exprimă foarte mult. Mereu m-a atras, d-aia sunt și axată în fotografia de studio de expresivitatea oamenilor. Îmi place mai mult să surprind expresii decât să fie un întreg concept în spate și să-ți ia ochii altceva. Îmi plac foarte mult pozele simple cu expresii.

Citește continuarea interviului în numărul 66 al revistei Teen Press! Stay tuned!

sursa-http://www.teenpress.ro/