Următorii 100 de ani și primul conflict al secolului, cel ruso-american

04 martie 2014 Business Cover Business Cover

În cartea „Următorii 100 de ani – Previziuni pentru secolul 21”, George Friedman face un exercițiu de imaginație foarte interesant pe marginea luptelor pe care SUA va trebui să le ducă pentru a-și păstra supremația mondială. Primele conflicte identificate, la nivelul anilor 2020, sunt cele cu China și Rusia. La fel de interesant este și faptul că Friedman pare să fi nimerit foarte bine cronologia conflictelor.

Conflict armat

Pornind de la istorie și de la prezentul dominat de americani, ca putere mondială economică dar, mai ales, militară, George Friedman încearcă să identifice care vor fi zonele geopolitice de conflict în secolul 21. Și cum vor reuși SUA să contracareze toate tentativele de modificare a balanței puterii, bătălii în care vor fi implicate nu doar forțele „clasice”, precum Rusia și China, dar și state aflate în creștere, ca Turcia, Polonia, Mexic.

Trecând peste conflictul ucrainian intern, foarte important pentru toată populația țării, este evident că asistăm la o bătălie între ruși și americani, prima dintr-un șir ce pare să se desfășoare în perioada următoare.

Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, Rusia s-a trezit amenințată fizic de la distanțe mici. Moscova se afla, înainte de 1990, la o distanță de peste 1.000 de km de cea mai apropiată amenințare de invazie; acum distanța s-a redus la mai doar câteva sute de km. Drept pentru care, Belarus și Ucraina sunt zone tampon foarte importante pentru Rusia, în caz contrar NATO fiind chiar la granițele proprii.

Și nu va renunța ușor la ele. Tocmai de aceea au și avansat imediat în Crimeea, unde, să nu uităm, aveau dreptul să intre. Mai ales că regiunea a cam fost făcută cadou Ucrainei. Totuși, să nu ne imaginăm că Rusia se va arunca într-o război terestru de anvergură. Chiar dacă armata este mult mai puternică acum decât în anii 90, nici rușii nu se simt foarte confortabil într-un conflict armat.

Germania, dependentă de gazele rusești, va evita să permită o implicare masivă a NATO în Ucraina, dar nu se va putea opune dacă rușii ocupă militar Kievul. Până atunci, orice majorare a implicării armatei ruse va duce la sancțiuni economice, iar Rusia știe că va avea probleme semnificative dacă acest lucru se va întâmpla. Da, Europa și, mai ales, Germania, sunt dependente de petrolul și gazele din Rusia, dar și rușii sunt dependenți de exporturile către continent. Occidentul poate trece peste o criză energetică temporară (soluția poate veni chiar din SUA, un producător important de petrol și gaze), însă economia Rusiei va intra într-o spirală recesionistă majoră dacă relațiile economice cu partenerii externi sunt sistate.

Totul depinde de cum vor decide americanii să reacționeze. Lumea îi acuză de neimplicare și de înclinare în fața rușilor, însă îi acuză degeaba. Nici SUA nu se grăbesc să se implice într-un conflict armat terestru de amploare (e destul de clar de ce după problemele din Irak și Afganistan), dar s-ar putea nici să nu aibă nevoie.

Politica externă a americanilor în problema supremației în diferite regiuni ale globului este simplă: împiedicarea formării unor lideri zonali suficient de puternici încât să amenința influența SUA. Nu cred că Ucraina este, geopolitic, atât de importantă pentru americani încât să riște orice pentru a trage țara într-o direcție clară europeană. Preferă să o știe împărțită între ruși și Occident, o zonă tampon așa cum o dorește și Putin.

Să fim serioși, un conflict de amploare între Rusia și NATO, adică între ruși și americani, nu poate avea decât un singur câștigător: SUA. Chiar dacă ar fi un conflict de durată, care ar destabiliza întreaga regiune, cu o armată net superioară și cu sancțiunile economice de partea lor, americanii nu au cum să piardă. Și nu cred că Putin își imaginează altceva, indiferent cât de puternică îi e armata în prezent.

Cel mai probabil vom asista la un război a nervilor, Ianukovici va rămâne demis, ucrainienii vor avea alegeri publice pentru un nou președinte, iar zona de influență va rămâne împărțită. Nici ucrainienii nu au de ce să fie încântați de posibilitatea unui război real în interiorul țării; indiferent care este puterea armată de ocupație, rămâne o forță externă pe care nu ți-o dorești.

Dar, deși actualul conflict ruso-american pare sortit unui armistițiu, bătălia va continua. Rusia va continua să caute o influență puternică în zona câmpiei Nord-Europene, de care au nevoie ca zonă tampon. Iar acolo va fi implicată Polonia, mult mai stabilă și mai puternică decât Ucraina și aliată direct cu SUA. Ce va fi, vom vedea în următorii ani.

Momentan, România este apărată de lanțul carpatic și de partenerii din NATO. Implicarea noastră în vreun conflict poate veni doar din direcția Republicii Moldova, însă rușii nu au interese atât de mari în mica națiune română (chiar dacă nu vor renunța ușor la influență). Economic, orice conflict regional ne afectează, însă poate ar trebui să grăbească politica de auto-susținere. O economie internă stabilă și puternică te poate salva de problemele externe. Din păcate, avem nevoie și de o clasă politică care să priceapă acest lucru.

Later edit: Trebuie să precizez că soluția de compromis la actuala situație din Ucraina va fi cedarea Crimeei fără luptă Rusiei, pe motiv de referendum în care rusofilii de acolo vor dori autonomie și apropierea de Rusia. SUA și NATO ies onorabil din încurcătură, iar Rusia iese mulțumită că s-a impus în Crimeea.

sursa-http://www.businesscover.ro/

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign