Bucurestii Vechi si Noi

cu botul pe labe

27 aprilie 2014 The Hungry Mole Editorial

Citind cărţile vechi, nu se poate să nu te uimească vitalitatea Bucureştiului, interesul său pentru ce-i nou, strălucitor.

Oraşul ăsta – de cînd se ştie el – a trecut prin mici dezastre, scurte şi violente:inundaţii, incendii, cutremure, bombardamente, năvăliri şi ocupări. Şi de fieştecare dată s-a ridicat mai puternic, mai vesel chiar. Dornic să strălucească, să aibă cu ce să se laude, să arate lumii de ce e-n stare.

Asta a făcut Bucureştiul, Bucureşti.

Privind în jurul nostru, azi, mai vedem, plăpînd, cîte ceva din asta.

Încă sîntem oraş al contrastelor: maşini, case scumpe şi cocioabe din carton; istorie şi blocuri de sticlă; vitrine de cristal în faţa trotuarului cu gunoaie. Încă ni se mai umflă inima cînd ne laudă vreun străin – acum, ca şi-acum secole-n urmă.

Dar am pierdut prea mult: am pierdut ceva-ul ăla care ne făcea o capitală îndrăzneaţă, sigură pe ea, o capitală modernă, căreia îi plăcea să se sincronizeze cu tot ce e bun și ce e nou în restul lumii.

Avem azi un oraș timorat, cu botul pe labe, care de-abia-de-abia îndrăznește să mai zvîcnească un pic.

Bucureștiul n-a știut, săracul, cum să răspundă agresiunii susținute de jumătate de secol –  agresiunea comunistă.

Orașul care se descurca să fie pus cu botul pe labe, nu era obișnuit să fie ținut cu botul pe labe.

Cincizeci de ani de comunism au distrus tot ce ținea de spiritul bucureștean, așa cum se cultivase el de-a lungul anilor de dinainte.

Asta s-a întîmplat – dacă vreți să știți.

Ce va fi? Eu nu știu.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign