Amărăciunea din Rahova

23 iulie 2014 Bucurestii Vechi Si Noi Cauze si convingeri

 

Ne-am întors în Rahova după un an. Voiam să vedem schimbări în zona mărginașă a cartierului. Da, partea aia despre care spuneam în articole mai vechi că arată ca un sat (aici și aici). Ne-am făcut curaj și am luat-o la pas pe strada din spatele noii piețe (strada Intrarea Recaș) și am ajuns în zona ghetourilor. Aceleași blocuri dărăpănate, aceiași oameni… Doar că, anul trecut era mai curat.

Ne-a întâmpinat zidul curățeniei. Pe un perete din beton scria cu majuscule ”NU ARUNCAȚI GUNOI!”, însă, în ciuda mesajului, la poalele zidului erau mormane de gunoaie. Poate că locuitorii cartierului merg pe principiul ”de ce să duc eu gunoiul la tomberon dacă vecinii îl aruncă lângă bloc?”.

 

DSC_0056-1-1

Foto: Alexandra Pandelescu

”Cartierul amărăciunii, așa să scrieți acolo!”

Mai mergem câteva sute de metri și ajungem la ghetouri. Acolo, l-am întâlnit pe nea Marcel, un fel de Moromete al Rahovei. Ne-a prezentat blocurile din care cad bucăți de tencuială, mizeria din jurul lor, ne-a invitat să vedem lipsurile oamenilor. Nea Marcel ne-a spus că e greu să trăiești acolo: ”nici oamenii nu păstreză curățenia, dar nici autoritățile nu vin să curețe”. El e conștient că tot cei de acolo fac mizerie. ”Vedeți, domnișoară, Rahova asta e cartierul amărăciunii!”. Sărăcia domnește acolo printre blocuri. O femeie se pregătește să mănânce. Cu o jumătate de pâine într-o mână și cu o ceapă în cealaltă, o roagă pe altă femeie să îi împrumute un leu să cumpere o pâine ”că asta e mucegăita”, însă nu primește nimic: ”nu îți dau niciun leu, tu nu știi să îi mai dai înapoi”. Fără să mai spună ceva, rupe partea mucegăită a pâinii, o aruncă și se apucă să mănânce. Pâine veche și ceapă.

Șobolanii – obișnuiți ai zonei

Ei bine, când credeam că am văzut tot ce se poate în materie de gunoaie, nea Marcel ne-a dus în spatele unui bloc. Acolo se află un teren nefolosit pe care locuitorii au aruncat gunoaie. ”Tomberoanele le-au furat și le-au dus la fier vechi. Unde să arunci dacă nu ai tomberon?! Și primăria nu vine să facă curat aici…”. Pe întinderea de murdărie și resturi menajere locuiesc câteva zeci de șobolani care nu se ascund de ochii noștri. Copiii se joacă lângă ei. Sunt obișnuiți cu ei și nu le e frică. Ba chiar un băiețel de vreo șase ani s-a apucat să caute printre șobolani o monedă de 50 de bani aruncată, în glumă, de altul.

DSC_0074

Foto: Alexandra Pandelescu

Copiii – joaca în mizerie

Sunt mici să înțeleagă că trăiesc în condiții mizere, inumane. Sunt  inocenți să își dea seama că se pot îmbolnăvi dacă scormonesc printre gunoaie. Ei știu doar să se bucure. Nu văd sărăcia și mizeria ce îi inconjoară. Au ieșit din scara blocului în care dormeau vreo patru câini și cu zâmbetul pe buze ne-au întreabat dacă ne jucăm cu ei. Nu aveai cum să refuzi. Erau așa încântați că eram acolo… Câteva fetițe și-au făcut o trupă de dans. Ne-au arătat că știu să facă șpagatul, au cântat, au făcut roata, iar unele fete mai curajoase au stat și în cap, la propriu. Am întâlnit niște copii talentați în care cineva ar trebui să investească, însă, cine să facă asta?  Le-am făcut poze și ne-au pus să promitem că ne întoarcem acolo. Le-am spus că ne întoarcem, și o vom face, la anul. Mai ales că ne-au promis că ne așteaptă cu carnetele de elev pline de note bune!

DSC_0118

Foto: Alexandra Pandelescu

Galerie foto:

Articol realizat de Alina Ghețu

Foto: Alexandra Pandelescu 

 

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign