Întrebare: ce să simulezi, dacă modelul econometric al României NU mai funcționează? Economia României NU mai este unitară, omogenă, ca să poți anticipa, cu o probabilitate decentă, cum se va propaga o măsură, cum va reacționa ea la diversele semnale de intrare. Există cel puțin trei economii ale României, care au tot mai puține legături între ele. Prima: economia globalizată prin intermediul pieței comune europene. Ea aparține capitalului global, răspunde la alte comenzi. Legătura cu decidenții de la București se rezumă la ajutoarele de stat și la cereri privitoare la ”flexibilizarea pieței muncii”, a se citi menținerea salariilor cât de jos posibil, distrugerea sindicatelor și reducerea taxării. Există economia la negru, indiferent că ea este condusă de români și de străini, și există o gloabă schiloadă, economia autohtonă. Singurii care pot influența cu adevărat deciziile Guvernului și ale Parlamentului sunt deținătorii economiei globalizate, cei care fac creșterea economică, dar care nu contribuie cu mai nimic la dezvoltarea României, pentru că profitul-mare!-pleacă instantaneu din țară.
De asta știm, în principiu, ce înseamnă reducerea cu 5% a CAS la angajatori, și nu mai putem ști cum se va acoperi deficitul bugetului asigurărilor sociale. Nimeni nu va ști care va fi comportamentul agenților economici. Probabil că banii care rămân în economia globalizată vor ieși din țară, ca un supliment de profit.
Avem nevoie de investiții și de locuri de muncă. Ele nu pot fi făcute decât de capitalul străin, capitalul românesc semnificativ fiind practic zero. Reducerea CAS sau ajutoarele de stat sunt modalități pentru a ”cumpăra” investiții străine. În speranța că aceste investiții vor genera, într-un timp rezonabil, încasări suplimentare la buget, care să compenseze pierderile de acum.
Problema modelului econometric rămâne. Dar mă tem că, în actualele condiții, va fi inutil. Mai mult, în loc să ajute, mai mult va strica…