Litoralul pentru to(n)ti

24 iulie 2014 The Hungry Mole Arte si artisti

scris de Mini-Economicus

Intrucat anul acesta am fost cuminte, mi-am luat pastilele la timp, am mancat tot din farfurie, familionul a hotarat sa ma lase singur la Marea Neagra; de data asta n-am luat niciun premiu, as fi vrut sa raman „bis”… dar n-am mai apucat findca deja ma luasera in armata… inca din clasa a-IV-a, asa ca am scapat si de mama si de tanti Zoe… si chiar de nevasta si am ajuns pe Litoral! Ce sa fac daca m-am insurat si eu la paisprezece ani – acum am sarbatorit treizeci de casatorie, singur cu valurile?!

Cum am uitat de mult, pana si cum o cheama pe nevasta-mea, iar eu nu ma descurc decat cu Buletinul in mana, m-am urcat in „trinul” de Mangalia, cu gandul sa ajung la Jupiter/Neptun, in amintirea anilor tineretii revolutionare de pe vremea cand „era mai rau, dar… ce bine era”! Parca ieri eram prin primii ani de studentie, faceam blatul, legam usile de la capatul vagonului cu sarma ca sa nu ne deranjeze „Nasul” in mers… dar ne dadea jos Militia la Ciulnita, unde amenda era mai mare decat costul biletului de tren… inteligent foc eram… nu altceva!!

Ca sa nu lungesc prea mult povestea, de emotie eram deja „manga” pana la Ciulnita, dar numai pentru a ma trezi la Fetesti si a (ma) realimenta! Aveam chiar si bilet la Clasa a-1-a (?) care m-a costat de parca inchiriasem tot trenul, dar ce conteaza… eram fericit! Dupa ce m-am „copt” bine si am legat o conversatie amiabila cu „Nasita” – apropos, mai nou le-a inzestrat CFR-ul cu uniforme noi si PALARIUTE GEN CIUPERCA(!) – de parca sunt din Corul Vanatorilor… dar fara „oo” – dupa patru ceasuri am descins in Mangalia!

Drept este ca trenul face acum pe linie modernizata, mai mult decat facea in 1942… dar de, atunci era razboi!

In Mangalia ma intampina o priveliste dezolanta de cartier parasit din Valea Jiului si niste taximetristi de-a dreptul penali; incep brusc sa simt cum imi cresc pene de papagal, se duce naibii toata nostalgia tineretii, ma trezesc brusc si ma intreb „ce naiba m-o fi apucat”?

Il miluiesc pe unul dintre „penali” cu un pol si o injuratura colorata in gand si ma „basculeaza” la Hotelul (caruia nu am sa-i dau numele, intrucat ma apuca si acum spasmele) unde „domnisoara”(?!) de la Receptie ma intampina cu o privire de oaie ratacita de turma, cu un IQ subunitar, si ma intreaba ce doresc(!)… Pai, zic eu: as vrea sa ma ajutati sa rezolv niste integrale curbilinii si o ecuatie de gradul III… Ce mama-naibii sa vreau altceva in afara de o camera si ceva de mancare? Primesc camera si brusc simt ca H. G. Wells e o minciuna, ma transport brusc in anii ‘80 fara nicio masinarie a timpului! Pana si patul, care de-a lungul decadelor a suportat „meliarde de coituri” se misca la fel, de parca ar avea Parkinson..

Cobor sa mananc ceva, pe niste bonuri valorice (de parca suntem la cantina unei puscarii) si constat ca devin din ce in ce mai tont: (hoț)pătarul nu ma intelege ce spun(!)… incerc in engleza… neam! Intr-un final ma lamuresc, dupa indelungi stradanii: anul acesta oriunde intre Olimp si Saturn… SE POARTA MOLDOVENII DIN REPUBLICA(!!)… ieftini, la negru, sclavi pe plantatie, romanasii nostri sunt deja prea smecheri si vor si salariul minim pe economie, basca daca se poate si Contracte… nemaivorbind ca, nici nu prea mai merge sa-i „tzapesti”… ca-ti taie cauciucurile de la “X17″ si pleaca si cu inventarul…

Dupa masa microscopica, dar cu un pret macroscopic (parca ma revad la orele de Biologie, cand disecam o juma’ de sfert de picior de broasca) plec din Jupiter catre Neptun, sa vad ce s-a mai schimbat in ultimii douazeci de ani, de cand n-am mai dat pe acolo!

Daca versul lui Labis din „Moartea Caprioarei”… acela cu „mananc si plang” s-ar putea adapta la situatia respectiv, s-ar numi „merg si plang”!!

Asadar in rezumat, vom parcurge cu voia Dvs. acest drum, cu adnotarile de rigoare si descrierea sumara a “sitului arheologic” fost odata populat de lume, hoteluri si distractii estivale:

1. Barul Paradis aflat in Jupiter, primul ce-ti iese in cale a cunoscut vremuri bune, demult apuse, acum fiind doar o „ciuperca” intr-un lan de buruieni, dezafectat si folosit cu mare succes drept WC, de catre toti cei bolnavi de prostata si nu numai… ce sa mai – paradisul distrugerii si al functiunilor excretoare…

2. Incerc sa merg pe ceea ce era odata plaja cuprinsa intre Jupiter si Neptun (La „Steaguri”… dar nu pot; fiecare centimetru, din fata oricarei terase/bar/dugheana a fost acoperit cu sezlonguri si umbrele de papura… inchiriabile cu ora s-au cu ziua(!)… pe niste sume apocaliptice… Nu ai efectiv unde sa stai nici macar pe o batista! Sezlongurile sunt numarate si pazite, de catre indivizi apartinand unei specii de zburatoare ceva mai inchisa la pene decat pescarusii, probabil si cu mari dificultati la decolare din cauza burtilor revarsate si a cefelor late…

3. Ma strecor pe singura „alee” pietonala aflata intre plaja si dughene, unde ma rog la Dumnezeu sa nu-mi rup picioarele din cauza „asfaltului”?? Am insa ocazia unica in viata de a asculta in acelasi timp un „potpuriu” in care se armonizeaza divin Adi de Vita(!), Salam(!) si alte alimente grase, Disco… ba chiar si Pavarotti… in timp ce cu o juma’de ochi urmaresc expozitia de „jipane” a patronilor, fiecare cu „meleul si x(sulica)” parcat ostentativ langa cosmelia comerciala pe care o pastoreste… Ala de vinde hamsii e de departe cel mai amarat… are doar Audi A4 !! Grea viata…

4. Ajung cu „chiu cu vai” la Steaguri, trecand (ca un „perversionist care este eu”(!) pe langa ceea ce era o data sectorul rezervat nudistilor, in speranta de a-mi descreti fanteziile refulate… Ce sa vezi, nudismul a atins noi cote, nebanuite vreodata… a devenit atomic (asa arata zona respectiva, ca dupa o explozie) acum desfiintata, au disparut pana si peretii ce demarcau zona, dar troneaza falnic inca…BUDA??

5. Deja la Steaguri simt nevoia sa ma spanzur, desi nu ma stiam cu tendinte suicidare(!) dar… nici daca as vrea sa o fac… nu am cum: catargele se leagana periculos, iar de ele atarna ceea ce au fost odata, chiar niste steaguri colorate… acum arata ca ciorapii second-hand, niste jumatati de carpe jalnice ce flutura a greata!

6. Excedat de mizeria si decaderea observate, zic sa fac dreapta pe poduletul de peste lac si sa ies in Neptun la soseaua principala, doar-doar de se mai indreapta lucrurile! Cand colo ce sa vad… sa ma crucesc: Teatrul de Vara din Neptun… (odata o decenta locatie, incarcata de emotiile, momentele si (h)umorul spectacolelor prezentate aproape in fiecare seara, de la Divertis, Vacanta Mare, Nae Lazarescu (RIP) & Vasile Muraru, Stela Popescu, muzicieni si cantareti indragiti, precum si multi alti artisti, zace intr-o stare de PARASIRE, i-a disparut pana si gardul in anumite zone, iar cabinele si „tribuna spectatorilor” arata ca la Hiroshima; in plus buruienile crescute (in interior) sunt atat de inalte incat abia iti dai seama unde te afli! Intreb si eu ca Nea Ion: „da cu calu’ ce ati avut”?? Cu ce deranja acea mica oaza de recreere, fara valoare imobiliara, aflata probabil (inca) in patrimonial Ministerului (In)Culturii??? Ma ofer eu sa-l cumpar si sa-l refac! Straine imi sunt uneori interesele/haosul din mintea semenilor mei! In fine, fumez o tigara, injur in gand, ma intorc spre dreapta si… vorba lui Caragiale… dau sa „caz” pe jos… Vis-a-vis de „Teatru” era odata ca-n povesti o mare frumoasa, populata si populara locatie, denumita „Complexul Marea Neagra” unde candva nu putea intra decat pe „valuta”… era fala Neptunului! Acum a fost rasa total, probabil cu buldozerul!! Ca o completare langa locatia amintita, zac vreo trei hoteluri absolute ruinate…

7. Pe soseaua principala, plina odata de toate cele, a mai ramas doar un ametit de Spring Time, multa mizerie, buruieni… si alte hoteluri devastate!!

8. Ca sa fie „tacamul complet” pe drumul de intoarcere catre Jupiter (nu Planeta ci… sa zicem statiunea), Parcul de Distractii nu mai functioneaza demult, fiarele ramase atarna sinistru, iar Teatrul de vara din Jupiter, a fost si el terminat! Daca bei ceva, te sprijini de el sa faci un PP… CADE PE TINE !! Complexul M. si Posta Mare… sunt varza… doar stafiile se pot aventura acolo!

In concluzie: cine face ca mine… ca mine sa pateasca, distractia si prostia se platesc la greu… iar eu, recunosc… tocmai am cotizat! A fost ultima oara cand mai calc pe acolo!

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign