Warning: Use of undefined constant url - assumed 'url' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home4/bucurest/public_html/wp-content/themes/bucurestii-v2/single.php on line 17

LA PAS PRIN BUCUREȘTI: Teatrul Odeon

17 august 2014 Bucurestii Vechi Si Noi Bucurestii in istorie

Teatrul Odeon este unul dintre cele mai reprezentative și mai vechi teatre din București. Zona actuală a Teatrului Odeon se afla, în secolul al XVII-lea în proprietatea spătarului Dumitrache Ghica, primită ca zestre de la Maria Văcărescu. Prima atestare documentară a unei case boierești datează din anul 1768.

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO

În 1807 proprietatea a fost divizată prin moștenire, terenul revenind lui Costache banul. În anul 1813 Ioan Caragea a închiriat proprietatea Ghica pentru a instala Curtea domnească. Ulterior, Caragea a închiriat și casa Slătineanu folosită pentru divanul domnesc (aflată pe locul actualului imobil Capșa, inclusiv clădirea de pe Calea Victoriei 38). Statutul de Curte domnească a fost menținut până în anul 1825.

Curtea domnească a lui Caragea cuprindea, după diferite descrieri, reședința — fosta casă Ghica — și anexele: grajduri în zona dinspre str. Academiei și către sud (pe actualul corp al hotelului Majestic).Casele Ghica au fost cumpărate în 1860 de Nicolae Lahovary, familia menținându-și proprietatea până la naționalizarea din 1948.

Procesul de modernizare a Căii Victoriei a afectat și proprietatea Lahovary. În locul rezidenței de lux, terenul a fost utilizat pentru noi funcțiuni. Casa Ghica a fost închiriată pentru instituții sau comerț: Clubul tinerimii, Partidul Național de peste Carpați, Societatea Mercur, berărie și bodegă importantă etc.

O intervenție mai importantă a fost vânzarea (sau închirierea) a două parcele de pe latura de nord unde a fost construit, către Calea Victoriei, un imobil în care are sediul, în perioada interbelică, celebra gazetă L’Independance Roumaine (la al cărui etaj au avut loc reprezentațiile lui Lumiere) și magazinul de muzică Orfeu.

Restructurarea majoră a proprietății s-a produs la începutul secolului XX. Din inițiativa lui Emil Lahovary, arhitectul Grigore Cerchez a conceput un ansamblu arhitectural de anvergură: Teatrul Comedia, situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fațada orientată către Calea Victoriei, flancat de două corpuri laterale, către nord magazine și apartamente și către sud, Hotel Majestic.

Teatrul a fost inaugurat pe 25 decembrie 1911, urmat de aripile laterale independente — Hotel Majestic și corpul nordic cu apartamente și magazine, configurând astfel cele două pasaje.

Teatrul a suferit unele transformări către jumătatea secolului, amplificarea sălii, înălțarea scenei și introducerea unor corpuri de legătură cu aripile laterale — anexe ale scenei — peste cele două pasaje.

Bombardamentele din 1945 au afectat atât teatrul, cât și corpurile laterale, în special cel nordic care a fost parțial refăcut. Până în anii ’60, ansamblul și-a păstrat integritatea fizică, însă cu schimbarea funcțiunilor. Fosta casă a fost transformată în librăria Cartea Rusă, iar Hotel Majestic a fost scos din funcțiune.

În anii ’70, într-o campanie de renovare a fostelor hoteluri, Hotel Majestic și-a recăpătat funcțiunea originară.
În anul 1974 Sala Comedia a Teatrului Național devine Sala Majestic a Teatrului Giulești, teatru care în anul 1990 își schimbă denumirea în Teatrul Odeon.

În anii ’80 a fost construit un imobil către Calea Victoriei, pe locul rămas gol prin demolări pe latura de nord și s-a amenajat alveola creată în fața teatrului.

În anul 2002 clădirea Teatrului Odeon este renovată aproape în întregime. S-a refăcut podeaua scenei, scaunele din sală au fost schimbate, tencuiala pereților interiori a fost dată jos până la stucatură și refăcută. A fost reparat sistemul tehnic de glisare al tavanului. Au fost refăcute scările interioare și exterioare cu piatră din cariera Vratza (Bulgaria).

Pe 23 septembrie 2010 s-a redeschis după 62 de ani, Sala Studio de la subsolul teatrului Odeon Studio este o sală flexibilă și multifuncțională, podeaua formată din platforme modulare permițând organizarea spațiului de joc și amplasarea publicului în diverse variante.

Teatrul Odeon este un teatru de repertoriu, cu o echipă stabilă de 32 de actori, 2 regizori și un scenograf. Sala Majestic are o capacitate de 300 de locuri. De-a lungul timpului spectacolele teatrului au participat la numeroase turnee și festivaluri internaționale: în Marea Britanie cu spectacolul ”Richard III” de Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu (1994), la Bratislava, Slovacia cu spectacolul ”Bărbierul din Sevilla” de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu (1996), la Oldenburg, Germania (1996) cu ”La Țigănci”, regia Alexander Hausvater, la Berlin (1999) și Hanovra (2000) cu spectacolul ”Saragosa — 66 de zile” după Jan Potocki, regia Alexandru Dabija (1999), la Cairo, Egipt, cu spectacolul ”Teatru seminar” după Petre Țuțea, regia Dragoș Galgoțiu, la Berlin cu spectacolul ”Frații” de Sebastian Barry, regia Alexandru Dabija (2001), în Canada cu spectacolul ”Cumetrele” de Michel Tremblay, regia Petre Bokor (2001).

alternative text

Actorii Marcel Iureș și Camelia Maxim în piesa de teatru ”Richard al III-lea”, de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu, jucată la Teatrul Odeon 
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL / AGERPRES ARHIVA

În 2003 ”De ce fierbe copilul în mămăligă” după Aglaja Veteranyi, regia Radu Afrim, a participat la Journees Theatrales de Carthage, în Tunisia, iar în 2004 la Bienala de la Wiesbaden, Germania. În 2006, ”joi.megaJoy” a fost prezentat în Ungaria, la Budapesta și Debrecen, iar ”Portretul lui Dorian Gray” la Bruxelles, Belgia, iar în 2007, ”Un tango mas” a fost invitat la Ierusalim, în cadrul Târgului Internațional de Carte, la Budapesta, la Bassano del Grappa (Italia), în cadrul Festivalului OperaEstate Festival Veneto, iar în 2008 la Madrid cu ocazia Săptămânii Teatrului Românesc.

Tot în 2007, ”Ionesco — cinci piese scurte” a fost prezentat la Paris la Theatre de La Huchette, iar Block Bach la Praga și Paris, în 2008 la Bruxelles și Atena, în 2010 la Poznan, Polonia, iar în 2011 la Berlin. În anul 2008, ”Șefele” a fost prezentat la Madrid în cadrul Săptămânii Teatrului Românesc, Hamletmachine a fost invitat la Festivalul Internațional Shakespeare, Gdansk (Polonia), ”E doar sfârșitul lumii” a fost invitat la Rennes, Franța în cadrul Festivalului Internațional de Teatru ”Mettre en scene”, iar ”Spovedanie la Tanacu” a fost prezentat la Paris, la sediul Ambasadei României. În anul 2009, același spectacol a fost invitat la Lodz (Polonia), în cadrul Festivalului Internațional al Pieselor Plăcute și Neplăcute.

Teatrul și spectacolele sale au obținut în: 1979 — Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Internațional de Teatru de la Arezzo, 1991 și 1992 — Premiul de Excelență, 1993 — Teatrul Anului, 1994 — Premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Festivalului Național de Teatru, 1995—Premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Festivalului Comediei Românești. În ultimii ani a primit numeroase premii la festivalurile de teatru de la Piatra Neamț, Brașov, Galați, Timișoara și Premii UNITER.

sursa-www.agerpres.ro

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign