Plimbări în Bucureşti

08 noiembrie 2014 The Hungry Mole Bucuresti, simplu

Bulevardele Carol şi Pache

Am o slăbiciune pentru bulevardele astea. Mi se păreau  – încă de pe vremea lui Ceauşescu – frumoase, elegante, reuşite… Mi-au plăcut mult şi după Revoluţie – părea că multe din afacerile momentului se făceau în zona asta; şi că mulţi dintre mondenii vremii îşi făceau veacul pe-aici. Au fost printre primele artere lovite de ambuteiaje serioase, încă din cruzii ani 90. Au scăpat fără multe distrugeri şi demolări  – aş spune chiar că au scăpat mai ieftin din comunism decît din capitalism – dar hai s-o luăm la picior, să vedem…

Piaţa Rosetti e primul loc unde te-opreşti; pot să vă zic că nu mori de foame pe-acolo – e şi o cantină studenţească, e şi un împinge-tava. Rosetti şade pe jilţ de bronz în mijlocul pieţii, şi e înconjurat de nişte bălării urîte. Cînd te duci să faci poze, toţi porumbeii de-acolo se strîng în jurul tău şi-ţi cer mîncare:

Tramvaiele – odinioară – străbăteau bulevardul Carol de la un cap la altul; au fost scoase după Război. Chiar şi aşa, pînă înspre 80, tramvaiele care veneau dinspre Hristo Botev înspre Piaţa Gemeni dădeau roată Pieţei Rosetti, ducîndu-se-n treaba lor pe Speranţei şi-ntorcîndu-se pe Vasile Lascăr.

De-acuma intrăm pe partea îngustă a lui Carol, cea mai frumoasă – un soi de frumuseţe rece, pentru că e tot timpul umbră pe partea sa dreaptă. Fiind mai degrabă îngust şi avînd clădiri înalte, deseori umbra se prelungeşte şi pe partea stîngă; vara e plăcut, dar iarna te cam ia frigul.

Înainte de Armenească, Carol e ştirbit de clădirea fostului hotel Modern (azi BVB) şi de strada Armand Călinescu, tăiată de comunişti pe vechea albie a străzii Italiene. Din fericire, pînă înspre Moşilor Carol este intact. Iată cîteva poze:

Înspre Moşilor, Carol a fost modernizat – prin lărgirea Căii Moşilor, construirea de blocuri şi prin apariţia noii şi urîtei clădiri a Pieţei Latine.

Dar cît de frumos e aerul său vechi! Clădirile astea ar trebui toate renovate bine:

… da, şi cam aşa e traficul mereu pe Carol.

Tot pe-aici ne-aducem aminte că – fireşte – comuniştii n-aveau cum să-nghită denumirea tradiţională a bulevardului, aşa că i-au zis Republicii:

Trecem de rondul de la Izvorul Rece, urîţit cu o statuie oribilă a lui Bălcescu pusă de Primarul Sectorului 2. Înspre stînga se deschide bulevardulFerdinand şi înainte ne continuăm drumul pe Pache – Pache Protopopescu (ce primar!). Traficul pare mai aerisit… nu mult, căci vine intersecţia cu strada Traian.

Tot pe-acolo, un chioşc vechi, unde se vînd azi ziare şi alte mărunţişuri:

… Pache n-a avut norocul lui Carol. A scăpat de Ceauşescu, e drept; dar n-a scăpat de vremurile contemporane. Multe clădiri noi au apărut pe Pache; dar tot la cele vechi te-opreşti să te uiţi – cum ar fi asta:

Nu mori de foame nici pe Pache. Lîngă Şcoala Iancului sînt patiserii bune; pe lîngă Facultatea de Instalaţii sînt pizzerii, restaurante, baruri; pe străzile adiacente – ce să mai zici! – sînt multe locuri bune.

Te mai şi rîzi – uite, mie firma asta îmi place tare:

… dinţii ăia nu prea au de-a face cu blîndeţea!

Dar poţi să-ţi umpli şi sufletul cu lucruri frumoase. Uite – uşa asta, de la Facultatea de Instalaţii. De-abia acasă, cînd mă uitam la poze mai bine, am văzut ce scria pe ea:

Notre Dame de Sion era numele unui liceu care-şi avea sediul aici, într-o aripă a Facultăţii, înainte de Război.

V-aş spune că nu-i de lepădat nici o plimbărică pe străzile din jur: Horei, Agricultori, Mătăsari… Uite, pe colţul străzilor Matei Elina Voievod şi Mătăsari este clădirea abandonată a fostului cinema Pache (mai apoi cinema Popular, ghiciţi în ce perioadă…)

… nu-i nici cea mai frumoasă şi nici cea mai sigură zonă din oraş. Am rămas uimit de paragina şi delăsarea de-acolo: Primăria Sectorului 2 şi-a pus în cap să lase totul să se năruie de la sine, ca mai apoi să se poată construi bloc lîngă bloc.

Nu-i vorba numai de mizeria de pe străzi. E plin de oameni fără rost, care dorm prin ganguri şi curţi. E tare urît.

Aici am făcut şi poza asta:

Înapoi pe Pache, înainte s-ajungi la Piaţa Iancului, treci – pe partea stîngă – pe lîngă un părculeţ, unde Primarul şi-a pus o cutie de corespondenţă:

Părculeţului-i mai spune lumea Tolbuhin. Chiar şi bulevardul Pache s-a numit pentru o vreme Tolbuhin – după numele unui mareşal sovietic.

Dacă nu vă dor picioarele, v-aş îndemna să vă faceţi drum înspre Ferdinand şi să vă-ntoarceţi pe la Foişor. Ferdinand e – ca să zic aşa – un soi de rudă mai săracă a lui Carol; e mai murdar, mai expus la construcţii alandala, mai degradat:

… şi-aici e de mers pe străduţe, şi v-aş îndrepta paşii înspre Moşilor; dacă vă e foame, au mai rămas şi cîteva restaurante (afar’de Karishma şiSallmen toate au firme noi; Louisenhof e El Torito, Patio e acum Les Ottomans).

Cît despre ce-am găsit intersant pe-aici anume… cu altă ocazie. Deocamdată-i de-ajuns.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign