Bucurestii Vechi si Noi

Bucureşti FM îţi recomandă cartea de weekend: „Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi”

17 ianuarie 2015 Bucurestii Vechi Si Noi Pretexte

„După ani de umblet, uneori zilnic pe Calea Victoriei, mi-am dat seama într-o zi că nu știam nimic, dar, chiar nimic despre strada aceasta. M-am apucat atunci să pun intrebari ici și acolo, și să citesc orice putea să îmi dea vreo lămurire. Amintirile ce mi s-au povestit și întâmplări citite în cărți, reviste, ziare alcătuiesc această carte”.

Așa își motivează Gheorghe Crutzescu scrierea cărții „Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi“, reeditată de către editura Humanitas în colecția Vintage.

Autorul, un diplomat român de școală veche, vedea Calea Victoriei în anul 1943 ca pe o axă asentimentală a Bucureștiului și tot ceea ce va găși despre ea fie din povestirile unora sau altora, din carti, reviste, ziare și chiar …ghiduri turistice ale vremii ori mai vechi, le va strange și le va îmbina cu răbdare de bijutier alcătuind o istorie cu iz de cronică veche a unei strazi ce fusese martora la cel putin de două veacuri, la istoria orașului.

Istorisirea-călătorie, în timp și spațiu a lui Gheorghe Crutzescu începe chiar cu istoria numelui străzii:

„După vremuri, i s-a spus într-atâtea feluri vechiului drum: uliţă, pod, cale, parcă ar fi avut nevoie de nume sau poreclă, el, starostele străzilor, care de două veacuri stăpâneşte oraşul! (…) E o cafenea şi un salon, o plimbare publică şi o piaţă de flori, o tribună şi un galantar. E vie ca praful de puşcă. O vorbă şoptită la Capşa e auzită într-o clipă la Capul Podului. (…) E bizantină şi apuseană, trândavă şi vioaie, zâmbitoare şi posomorâtă, dornică de schimbări şi înfiptă în trecut. (…) De-a lungul ei, fără orânduială, aproape fără rost, se înşiră palate şi magherniţe, case de ţară şi zgârie-nori, curţi şi grădini, morminte şi biserici. Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mişcătoare în silinţele ei de a face din atâtea contraste puţintică armonie. Şi poate nu-i stradă care să închege în atare măsură gândurile unui popor. Podul Mogoşoaiei e plămădit cu sufletul nostru.”

Și urmează multe istorii și istorioare, importante și mărunte, personaje ce intră și ies din scenă acoperite sau nu de glorie dar pe care vă las să le descoperiți singuri.
Eu nu va mai spun decât atât|: Nu o să lasati cartea din mână până când nu o să întoarceți și ultima pagină!

Text: Cristina Toma

sursa-http://bucurestifm.ro/

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign