pe Regina Maria

26 ianuarie 2015 The Hungry Mole Bucuresti, simplu

Bulevardul Regina Maria este unul dintre cele mai nenorocite artere centrale ale Bucureştiului. Ce folos că începe din Piaţa Unirii – cea mai mare parte a sa este putredă şi părăginită.

Desigur, este şi vreun motiv pentru asta – şi-l înţeleg, dar nu-l accept. Motivul e clar: clădirile lăsate să se distrugă trebuie să aducă bani: şi pentru că nu aduc banii doriţi, se aşteaptă. Se aşteaptă să se vîndă la preţul dorit; se aşteaptă să cadă de la sine pentru a se stinge vreun scandal al demolării; aşa-i treaba pe la noi…

Cum laşi în spate Piaţa Unirii, ai pe stînga zidul faraonic al Mitropoliei; să mergi pe lîngă el îţi lasă o senzaţie de apăsare, de închisoare. Pe dreapta, după blocurile ce fac bordura ceuşistă a Centrului Civic, dai peste o clădire de birouri construită dinainte de Război, care a fost acum vreo zece ani reabilitată. Îmi pare rău că nu mai ţin minte cum arăta înainte, şi nu am nici poze la-ndemînă cu ea; încă şi-a păstrat ceva din ce-o făcea interesantă:

Imediat după, urmează ditai clădirea abandonată de cînd hăul:

Nici căsuţa de după n-are nic de noroc – zace abandonată  de aşa de multă vreme, că am şi uitat. Nici cea de după clădirea cea nouă (bine, nu mai e aşa de nouă nici ea) a firmei „Top Line” nu are alt regim.

Dacă stăm deci să ne gîndim, pînă la intersecţia cu fostul segment al străzii Sfinţii Apostoli, acolo unde avem pe colţ o clădirea galbenă folosită, toate vechile case sînt abandonate. Trist, nu?

Mai apoi avem un Mega Image ridicat pe un vechi teren viran perpetuu, o grădiniţă de stat căutată…

… urmează patru rînduri de case; primele trei nu-s abandonate.

Ultima, în care odinioară a fost notariatul de stat al sectorului 4 şi apoi ceva administraţie a fondului imobiliar zace.

Vine intersecţia cu 11 Iunie, unde chiar dacă nu-s făţoase şi îngrijite, clădirile măcar sînt locuite, cu ceva spaţii comerciale vii la parter; nu te-apucă chiar urîtul pe-acolo.

Doi paşi mai încolo, la intersecţia cu Justiţiei, pe mîna dreaptă, casa aceasta, care în 2003 a fost întărită cu plasă şi beton – şi lăsată aşa – a fost de curînd pusă jos:

Pe mîna stîngă avem un loc viran mare, care se întinde între Justiţiei şi Poiana Florilor; se găsea aici o casă dărăpănată unde se aciuiaseră ţigani. Casa a fost demolată  de aproape zece ani:

Din acest moment, bulevardul Regina Maria devine mai prietenos, mai civilizat; chiar şi clădirile mai uitate de vreme par – cît de cît – mai puţin înfricoşătoare.

Dăm şi peste un bloc recent care a înglobat o faţadă veche.

Ne apropiem tot mai mult de Rondul Coşbuc. Micile afaceri şi spaţii comerciale nu-s tocmai înfloritoare, dar măcar clădirile au beneficiat mai mult de pe urma lor.

Ultima clădire de dinaintea blocurilor din Centrul Civic e şi cea mai norocoasă din punct de vedere al readucerii la viaţă:

E un pic ciudat cînd vezi că, pe măsură ce te depărtezi de Centru, bulevardul ăsta arată din ce în ce mai bine şi mai îngrijit. De ce? De ce e proximitatea de Piaţa Unirii aşa de toxică – pentru că partea asta de Unirii stă prea mult în umbra popimii? Pentru că nici „Victoria Socialismului” nu-i decît un bulevard artificial, care nu atrage clienţi?

Sau pentru că – mai plauzibil – zona Rondului Coşbuc e mai vie, mai aproape de instituţii, firme? Poate de asta, pe măsură ce te vii încoace, oraşul pare mai aglomerat, mai vesel?

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign