Suntem în capitalism? Suntem!

Suntem în capitalism? Suntem! Judecăm totul în termeni de piață, de cerere și de ofertă? Judecăm! Atunci de ce pizda mă-sii e jelania asta: ”Nu mai sunt școli profesionale! Nu avem specialiști în aia, sau în ailaltă!”? Că onor madam Coana Piață, dacă trimitea semnale corecte, ar fi trebuit să obțină și răspunsuri adecvate.

Doar că nu trimite. Azi are nevoie de sudori. Dar pentru șase luni. După care ce să facă ăla de s-a calificat în meseria asta? Să se recalifice în cârnățar-matrițer, sau cum? Ce planuri de carieră poate să-și facă cineva, ce perspective are, dacă precaritatea muncii a ajuns extremă?

Câtă vreme patronii își închipuie forța de muncă e un soi de piesă Lego, o iei și se potrivește în orice configurație, că unul și același om poate face azi șuruburi, mâine, napolitane, poimâine, prezervative, iar răs-poimâine servește într-un McDo, va fi tot un vaiet. România este țara în care forța de muncă este un bun care poate fi închiriat, la fel ca un strung sau o hală de producție, sau un birou. Firme de leasing pentru forța de muncă? Și cretinii liberi și frumoși strigă ”Jos comunismul!”? După care ne mirăm că partea muncii în PIB este de doar 33%? O să ne tot mirăm!

Câtă vreme asta este oferta pieței muncii, sigur nu veți vedea cozi la secretariatele școlilor profesionale, în perioada de înscriere. Putem să ne dăm și cu curu de pământ, meseriași nu vom mai avea până ce munca lor nu va fi apreciată, și plătită ca atare. Care cum fură ceva meserie, presupunând că are de la cine, o șterge afară. Pentru că e om, nu un bun de inventar. Și vrea să fie tratat ca atare. Restul e teorie. Și bășini în capul unora care își zic economiști.

PS: nu-mi ziceți de IT. E la fel de mare jalea și acolo. Fordism în epoca digitală. Și sclavi cu studii superioare…