Viață, dans și bune maniere. Dispariția familiei

29 ianuarie 2015 George Damian Psihanaliza cotidianului

Raluca Ion de la Gândul se întreabă ce mai este în ziua de azi o familie. Ne prezintă niște cifre din SUA care spun că o treime din copii sunt crescuți în familii monoparentale și apoi o aduce abil din condei lăsând să se înțeleagă că aceasta este tendința generală în lume și că ar fi mai bine așa.

Și ce-i greșit în asta?

Nu am ceva împotriva divorțurilor, nu vreau să spun că femeile bătute ar trebui să rabde abuzurile ”de dragul familiei”. Eu văd altfel problema. De când a apărut omul, reproducerea speciei și educarea copiilor s-au făcut în cadrul unei familii. Au existat excepții, însă la o scară mult mai mică. Familiile monoparentale și instituționalizarea copiilor sunt fenomene relativ recente la scara mare a istoriei, ceea ce mă face să mă întreb care vor fi efectele pe termen lung. Zecii de mii de ani un model s-a dovedit viabil, în mai puțin de 100 de ani modelul a fost făcut praf și pulbere și toată lumea este încântată de ”nou”. Dar știe cineva ce se va petrece peste 300 de ani din această cauză? Se va dovedi viabil noul model?

SF-urile nu mi se mai par chiar cărți despre viitor.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign