Warning: Use of undefined constant url - assumed 'url' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home4/bucurest/public_html/wp-content/themes/bucurestii-v2/single.php on line 17

132 de salarii medii pentru un apartament cu două camere

08 februarie 2015 Bucurestii Vechi Si Noi Business Cover

Nu mai puțin de 285 de salarii medii nete intrau în prețul mediu al unui apartament cu două camere în 2008. Criza din ultimii șase ani a mai reparat discrepanța, la 132 de salarii medii nete pentru același apartament în 2014.

Iar nivelarea se datorează atât scăderii prețurilor cu circa 40%, cât și creșterii salariului mediu net. Astfel, dacă în 2008, salariul mediu net era de 1.284 de lei, iar prețul mediu al unui apartament bucureștean cu două camere se cifra la 96.611 euro, conform imobiliare.net, anul trecut, salariul mediu net a fost pe la 1.700 de lei, iar prețul mediu a coborât la 50.676 euro.

Salarii pentru o locuință

Era, prin urmare, nevoie de 24 de ani de muncă, la salariu mediu, pentru a cumpăra un apartament cu două camere în 2008. Acum, intervalul a scăzut la doar 11 ani, deci a devenit mai abordabil. Vorbim, însă, de salarii medii nominale nete, dacă luăm în calcul inflația, salariul real nu a crescut prea mult în ultimii șase ani, prețurile (în special la alimente, utilități și servicii) s-au majorat cu 30%-40%, deci salariul real e doar o idee mai mare decât cel din 2008.

Dacă ar fi să comparăm cu eterna noastră obsesie, Germania, în Munchen, de exemplu, un apartament rezonabil cu două camere costă cam 250.000 euro, iar la un salariu mediu de circa 2.860 de euro, nemții îl pot cumpăra cu 87 de salarii.

Dar, germanii nu prea cumpără, preferă să închirieze, acolo doar 60% dintre locuințe sunt ocupate de proprietari, în vreme ce la noi procentul e de aproape 95%. Avem, și nu e vreo noutate, obsesia proprietății, care dincolo de confortul moral, nu e justificată decât de la o vârstă, când și veniturile și cariera o permit.

Tranzacțiile cu apartamente

Piața rezidențială din România e, chiar și după șase ani de la criză, într-o ceață numai bună pentru speculatori. Care de fapt prețul unei locuințe? Cel real, firește? Câte tranzacții se fac anual? Aceste informații nu există.

Evident, notarii lansează în piață (la fel și ANCPI – agenția de cadastru) niște cifre care, luate pe nemestecate de o parte a presei, dau senzația unei peformanțe continue. 300.000, 500.000, 800.000 – ultima cifră lansată. Aiurea, ar reprezenta cam 10% din fondul locativ. Nu se fac nici în zece ani atâtea tranzacții, aceste numere reprezintă toate operațiunile înregistrate, de la moșteniri, la partaje, divizări, terenuri. Oricum, nu doar tranzacții cu locuințe.

Putem estima cât se cumpără pe credit din datele BNR. Dar, e doar o estimare. Soldul de credite pentru locuințe al populației a crescut de la circa 20 miliarde lei în noiembrie 2008 (credite în lei și valută), la 44 de miliarde de lei în noiembrie 2014. S-a majorat așadar cu 22 miliarde de lei, și dacă estimăm (din nou) creditul la o medie de 35.000 euro (150.000 lei, la un curs mediu de 4,25 lei pentru un euro) avem în jur de 146.000 de tranzacții prin credit.

Credeți cumva că cele cu numerar au fost mai multe? Dacă e așa, ori suntem mult mai bogați decât ne credem, ori mult mai bandiți decât pare. Prin urmare, numărul de tranzacții cu apartamente a depășit cu greu 30.000 pe an, majoritatea covârșitoare fiind Prima Casă, după lansarea din vara lui 2009.

Evoluție prețului mediu pentru un apartament cu două camere

Așa se explică și faptul că prețurile au scăzut și acum stagnează, chiar dacă se fac încercări disperate de a se umfla prețurile, iar situația e prezentată din nou aproape în stilul din 2006-2008. Piața și-a mai revenit, dar doar pentru că scăderea de preț a apartamentelor le-a dus măcar parțial în zona sustenabilă.

În plus, pe segmentul mai scump (care nu se încadrează la Prima Casă) a apărut și cerere și proiecte noi. De ce? Simplu, BNR a dus dobânda de politică monetară jos, iar depozitele nu mai aduc profit, mai ales că-s hăituite și de fisc. Ca atare, investiția imobiliară face sens, randamentul e mai bun (mai ales că la depozitele mari, cu tot cu impozite mai că trece în teritoriu negativ), dar investiția, nu achiziția. E o diferență mare între cele doua, prima aduce bani, a doua doar confort și doar dacă știi ce să cumperi.

Ce se va întâmpla în continuare pe piața rezidențială? Dacă economia va crește, ca și veniturile, piața se va redresa ușor-ușor. Momentan, însă, economia nu crește în pași care să lase urme în venituri, așa Prima Casă rămâne cel mai important element al vânzărilor. Fără ea, avansul de 5% și prețul limitat, prăbușirea tranzacțiilor ar apărea instantaneu.

Și dacă problema exploziei cursului pentru franci elvețieni nu va fi rezolvată cumva deștept, nu e exclus ca mulți dintre cei cu credite în această monedă să-și piardă locuințele, care vor alimenta oferta de pe piață și vor trage prețurile în jos.

sursa-http://www.businesscover.ro/

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign