La 6 iunie 1906 se deschidea oficial Expoziția generală română, eveniment gândit pentru celebrarea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului şi 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani. Locul ales pentru amplasarea expoziției a fost Câmpia Filaretului (Câmpia Libertății), actualul Parc Carol I, un spațiu cu semnificații istorice importante. Ideea acestei manifestări i-a aparținut politicianului Take Ionescu, iar comisarul-șef al expoziției a fost numit Constantin I. Istrati. Întregul proiect a fost gândit și executat de arhitect Ion D. Berindey, arhitecți diriginți Ștefan Burcuș și Victor G. Stephănescu și arhitect peisagist Édouard Redont.
În cadrul expoziției au fost realizate pavilioane ale administrației locale și generale, pavilioane naționale (Franța, Ungaria, Austria) și regionale (Transilvania, Bucovina, Dobrogea, diferite județe) și o multitudine de pavilioane private cu reprezentare din industria agricolă, comerț, transporturi, alimentară, extractivă etc. S-a estimat un număr de 40.000 de expozanți și aproximativ 2.000.000 de vizitatori în cele aproape șase luni de funcționare. Construcțiile au fost gândite ca pavilioane temporare, demontabile, foarte puține din acestea păstrându-se astăzi. Amenajarea a fost gândită ca un orășel în care puteai să petreci o zi întreagă vizitând pavilioanele, locurile de distracție sau restaurantele. Aleile, străzile și sau piațetele expoziției au primit nume ale personalităților, figurilor istorice sau a regiunilor românești.
Prin aceste articole încerc să refac în mediul virtual amenajarea expoziție, identificarea tuturor construcțiilor și, pe viitor, prezentarea întregului proiect în 3D. Toate informațiile vor fi publicate și prezentate public pe măsură ce le descopăr, proiectul fiind astfel în continuă dezvoltare și îmbunătățire. Majoritatea imaginilor de epocă pe care le-am refăcut sunt preluate de pe Orașul lui Bucur și Biblioteca digitală a Bucureștilor. Majoritatea informaţiilor despre fiecare expozant şi pavilion sunt preluate din lucrarea Călăuza oficială şi catalogul Expoziţiunei generale române din 1906, publicat de Socec în anul 1906.
Pentru toate clădirile am ales să prezint denumirea originală, aşa cum apare pe planul de la 1906, plan „văzut și aprobat astăzi 12 Mai 1906”. Planul este întocmit de arhitecți diriginți Ștefan Burcuș și Victor G. Stephănescu și arhitect peisagist Édouard Redont și aprobat de comisarul general al expoziției Constantin I. Istrati. Unele denumiri au fost completate cu descrierea conținută de imaginile de epocă, iar pentru pavilioanele realizate, dar nemarcate, am ales să fie prezentate după acestea. Un foarte mare ajutor în identificarea diferitelor pavilioane l-am primit de la Costin Gheorghe.
Pescăriile Statului
Pescăriile Statului (sau Pescăriele Statului) era un mic pavilion situat pe Insula Şerpilor. În cadrul acestui spaţiu expoziţional au fost prezentate unelte pentru pescuit, hărţi ale zonelor de pescuit, diferite specii de peşte şi informaţii detaliate despre modul de exploatare a bălţiilor. Accesul pe insulă se făcea pe două poduri, în această imagine se poate vedea cel de lemn, facilitând accesul direct către Pescăriile Statului. În partea dreaptă se poate vedea Pavilionul Dobrogei, uşor de recunoscut prin minaretul geamiei, iar în partea stângă apare amenajarea realizată pentru reconstituirea Bătăliei de la Port-Arthur. Acest zid temporar închidea lacul între Insula Şerpilor şi Insula Ovidiu.
Hanul muntunesc
Hanul muntunesc (restaurant clasa III) era unul dintre restaurantele care funcţionau în cadrul Expoziţiei generale române din 1906. Acesta era amplasat în apropierea “Turnul lui Ţepeş”, având faţada principală orientată către Piaţa Unirii, amenajare realizată în partea de est a expoziţiei. Restaurantul avea şi o terasă acoperită, situată între acesta şi turn (pe imagine se pot vedea scaunele depozitate).
Turnul lui Țepeș
Turnul lui Ţepeş (sau Castelul de apă “Ţepeş Vodă”) este una dintre puţinele clădiri care s-au păstrat până astăzi. Clădirea a fost soluţia pentru a masca un rezervor de apă, opţiunea fiind de a realiza o construcţie care să aducă aminte de Cetatea de la Poenari, judeţul Argeş. Turnul principal este o anvelopă pentru un rezervor de apă de 200mc şi are o înălţime de 32 metri şi diametru de 9 metri. Sus există o platformă accesibilă vizitatorilor de la 1906, loc din care se putea admira întreaga expoziţie. În Ghidul oficial al expoziţiei sunt precizaţi şi cei care au realizat construcţia: domnul arhitect Scarlat Petculescu şi domnul Schindl (nu am identificat dacă este vorba de un arhitect sau inginer şi dacă nu are cumva legătură cu Antrepriza de construcţii Schindl). Clădirea este astăzi sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
Ospătăria regală – restaurant cl. I
Ospătăria regală era unul dintre restaurantele care funcţionau în cadrul Expoziţiei generale române din 1906. Acesta era amplasat în apropierea Palatului Artelor, oferind o vedere interesantă panoramică asupra întregului parc şi al tuturor amenajărilor.
Pentru toate clădirile am ales să prezint denumirea originală, aşa cum apare pe planul de la 1906, plan „văzut și aprobat astăzi 12 Mai 1906”. Planul este întocmit de arhitecți diriginți Ștefan Burcuș și Victor G. Stephănescu și arhitect peisagist Édouard Redont și aprobat de comisarul general al expoziției Constantin I. Istrati. Unele denumiri au fost completate cu descrierea conținută de imaginile de epocă, iar pentru pavilioanele realizate, dar nemarcate, am ales să fie prezentate după acestea. Un foarte mare ajutor în identificarea diferitelor pavilioane l-am primit de la Costin Gheorghe.
