Pentru diverșii nestiutori loco: două nave de luptă chineze, fregate de tip Jiangkai Clasa II, au intrat în Marea Neagră, cu destinație probabilă un port rusesc la Marea Neagră. Este prima prezență navală militară a Chinei în Marea Neagră din istorie. Interesant este de văzut dacă fac o escală și în Crimeea, la Sevastopol, lucru care ar însemna recunoașterea de către China a anexării peninsulei la Federația Rusă.
Asta vine după manevrele comune chino-ruse din Mediterana. Și dovedește faptul că acum Beijingul are o capacitate semnificativă de proiecție a forței la distanță. Cred că nimeni nu-și făcea iluzii în legătură cu China, că va accepta să fie un soi de vasal privilegiat al SUA. Pățania sovieticilor, din anii 50-60, când s-au certat cu chinezii, ar fi trebuit să le spună ceva americanilor. Doar că Washingtonul vede totul în mare, și nu prea înțelege nimic din ceea ce vede.
China joacă acum pe două fronturi. Pe un front, cel maritim, își asigură rutele de aprovizionare și de comerț, crescându-și capacitatea de a proiecta forță la distanță. Insulele alea artificiale pe care le construiește în Marea Chinei de Sud sunt, practic, portavioane fixe, o soluție tranzitorie, până ce va avea cel puțin două portavioane operaționale.
Pe celălalt front creează rute alternative la cele maritime, o variantă modernă a ”Drumului Mătăsii”. Aici nu mai contează puterea militară, ci puterea financiară. Investind în ruta sudică a proiectului(ruta nordică, cea care pleacă din Coreea de Sud/Nord, și trece prin Rusia, pentru a ajunge undeva în Germania, este cu participare majoritar rusă), China își fidelizează niște aliați, precum Pakistanul, dar și deschide noi piețe pentru tehnologiile și cunoștințele lor, mai ales în materie de construcții civile.
Evident, la București se face mișto și de ruși, și de chinezi. Pe care îi doare fix în dos de miștoul nostru. Nu ei au nevoie de noi, noi avem nevoie de ei. Când o să realizăm asta, s-ar putea să fie prea târziu.
