Warning: Use of undefined constant url - assumed 'url' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home4/bucurest/public_html/wp-content/themes/bucurestii-v2/single.php on line 17

Uber, alegerea între scump și ieftin, curat sau murdar și legal sau ilegal

30 iunie 2015 Business Cover Business Cover

Mi se pare întotdeauna amuzant cum suntem mai mult decât dispuși să susținem o cauză, o persoană sau o companie pentru că ne place. Chiar dacă știm că ceva, mai mult sau mai puțin, nu este în regulă cu respectiva, persoană, cauză, companie.

La fel și cu Uber, compania americană care deține aplicația de „car sharing” sau „ride sharing”, prin care poate oferi servicii neprofesioniste dar la o calitate mai bună sau la un preț mai mic. Întreaga afacere, evaluată acum de unii la 40 miliarde dolari, se bazează pe o gaură legislativă, care îi permite să ocolească legile pe care altminteri ar fi obligată să le respecte. Nu este nicio inovație tehnică sau economică, este pur și simplu o inginerie financiară.

Asemănarea pe care i-o pot găsi este cu instrumentele financiare derivate inventate în fiecare an doar pentru a fi cu un pas înaintea reglementărilor. Dacă utilizez (inclusiv vând către clienți) un instrument financiar nereglementat, acesta poate fi oricum. În cazul în care clienții pierd banii și se creează un scandal, apare și reglementarea. Tocmai de aceea astfel de instrumente apar des.

În cazul Uber nu vorbim de lucruri atât de sofisticate, ci de legi pe care le cunoaștem cu toții. Legea poate interzice autostopiștii, dar nu ne poate împiedica să împărțim aceeași mașină trei – patru prieteni în drum spre mare, spre un grătar sau chiar spre muncă. Fiecare participă la combustibil și cu asta basta. Ideea a fost preluată de Uber (dar și de alte companii), care a spus că nu există niciun motiv să nu facem același lucru chiar dacă nu suntem prieteni. Pe acest lucru se bazează atunci când spune că nicio lege nu i se aplică, indiferent de ce decid autoritățile.

Numai că „ride sharing” înseamnă că eu am mașină și merg în aceeași direcție cu tine. Împărțim drumul și costul dacă mergem împreună. „Car sharing” înseamnă că eu folosesc o mașină împreună cu tine. Fiecare când are nevoie, o zi, o zi altul etc. Nu ar avea rost să avem două mașini dacă ne ajunge una pentru amândoi. Uber și celelalte companii care au preluat modelul nu fac nici ride și nici car sharing. Oare cum se numește atunci când chem o mașină într-un anumit loc ca să mă ducă undeva?

Se numește „taximetrie” și există de când lumea. Iar dacă există și are succes, atunci statul trebuie să o impoziteze și să o taxeze pentru că altfel nu ar mai fi stat! Așa s-a ajung la licențe, legi, reguli, taxe șamd. Taximetriștii și companiile de profil au pus toate taxele ș impozitele în cârca clienților, că altfel dădeau faliment, iar statul ca să se scuze a arătat cum toate regulile sunt făcute pentru o mai bună viață a clientului.

Desigur, aceasta este povestea tuturor taxelor și impozitelor, așa că nu intrăm în amănunte. Sunt totuși câteva amănunte care ne diferențiază de restul piețelor europene. Înainte de 1990 singura companie de taxi era de stat (Getax, dacă îmi aduc aminte bine în București). Cum mașinile erau puține, se mai găseau destui „particulari” cu mașină care umblau noaptea pe străzi după clienți. Erau mai scumpi (parca) dar măcar ajungeai acasă. Evident, erau 100% ilegali.

După 1990, au apărut mulți taximetriști, dar până prin 2000 era recomandabil să negociezi prețul cursei de la bun început. Lucrurile s-au mai așezat (citește „reglementat”) după 2000 cu largul concurs la diferiților politicieni cu interese în sector. Prețurile au scăzut până la a fi printre cele mai ieftine din Europa, iar lumea a început să meargă tot mai mult cu taxiul. Însă reversul prețului mic este evaziunea (fără de care mulți taximetriști ar câștiga câteva sute de lei lunar), iar efectul evaziunii sunt serviciile de proastă calitate.

UberPop și francezii

Era nevoie de creionarea situației taxiurilor pentru a înțelege succesul Uber. Dacă nu ar fi vorba de Uber, cel mai probabil clienții de taxi ar cere statului să reglementeze și mai mult sectorul, să oblige șoferii să fie civilizați, mașinile să fie curate etc. Iar pentru toate acestea ar fi inclusiv de acord să plătească mai mult. Dar, desigur, acum nu ne mai interesează cele 12.000 – 14.000 de taxiuri, ci doar cele câteva sute sau mii (compania nu spune câte mașini are înregistrate și nici câte sunt disponibile pe traseu) pe care le are Uber.

Succesul Uber în România se bazează pe serviciile proaste pe care le oferă mulți taximetriști (nu toți, dar destui). Nu pe preț, așa cum a făcut acasă în SUA sau așa cum face în Europa. Prețul pe kilometru la Uber (în București) este tot 1,39 lei, așa cum este la mai toate taxiurile. Diferența o face calitatea serviciilor.

Dar, problema rămâne. Uber nu este car sharing și nici ride sharing, este taximetrie. Fără a avea nevoie de aparate de taxat, de contabilitate specifică, de PFA (care, dacă nu știați, se obține având calificarea respectivă), de asigurări comerciale și altele. Ori, indiferent cum ne-am uita, tot concurență neloială se numește și este pedepsită prin lege.

Am văzut câteva comentarii absurde pe Facebook, gen concurența nu contează pentru că taxiurile fac evaziune. Da, dar și mașinile Uber fac la fel de multă evaziune (fie și prin ocolirea legilor). Sau exemple de taximetriști infractori, ucigași etc. Da, dar nu sunt toți la fel. Din păcate rațiunea nu își are loc în discuțiile purtate cu ardoare pentru susținerea unei idei. Evaziunea este rea și condamnabilă la taxiuri, dar la Uber este acceptabilă pentru că au servicii mai bune. Concurența este obligatorie și este cerută (prin Consiliul Concurenței, ca și protecția prin ANPC), dar nu atunci când o face o companie care nouă ne place. Dimpotrivă, este normal să facă, este un progres, mergem înainte!

Victor Kapra, un om pe care îl respect, forțează comparația evenimentelor din Franța (taxi versus UberPop) cu revoluția industrială din Marea Britanie. Dar nu are nicio legătură. Situația din UK de acum 200 de ani este comparabilă cu concedierea celor o mie de oameni de la uzinele Dacia, care vor fi înlocuiți cu roboți (și pe care nu i-am văzut încă blocând drumurile). Pe când francezii, recunoscuți pentru apetitul protestatar, au ieșit să ceară aplicarea legii, UberPop fiind un serviciu interzis de anul trecut. Interdicție pe care compania nu a luat-o în seamă pentru că „nu i se aplică”.

Statul capitalist este cel care este obligat să asigure un mediu de afaceri corect pentru toți participanții. Nu statul socialist, cel capitalist se bazează pe acest lucru. Dacă nu se poate ca Uber să fie obligată la a respecta legea pe care o respectă taximetriștii (deși sunt sigur că vor găsi autoritățile modalități de impunere), atunci ar trebui ca licențele și celelalte taxe să dispară. Până la urmă, companiile de taxi și taximetriștii vor fi cei care vor da în judecată statul pentru lipsa protecției în fața concurenței neloiale. Și, probabil, vor câștiga.

Pentru cei care sunt convinși doar de serviciile minunate ale șoferilor Uber am o singură întrebare: ce se va întâmpla când majoritatea șoferilor de taxi se vor muta la Uber? Nu vor fi la fel de nesimțiți, „cocalari” etc.? Și dacă Uber nu îi va primi, credeți sincer că modelul nu poate fi copiat de alte companii? O aplicație precum cea a Uber nu este atât de greu de făcut, iar gaura din legislație este valabilă pentru orice companie. Și în absența taxiurilor care dispar, nu veți ajunge tot la „mâna” șoferilor pe care acum îi blamați? Nu ar fi mai bine pentru toată lumea să cerem servicii mai bune de la orice fel de serviciu de profil, fie că se numește taxi, fie că se numește Uber sau altfel?

La final, în cazul în care ați ajuns până aici, vă mai recomand o lectură. Povestea Uber din Philadelphia, o poveste scrisă de City Paper care arată și partea mai puțin frumoasă a Uber, respectiv cea în care șoferii nu mai sunt plătiți atât de bine ca la început.

sursa-http://www.businesscover.ro/

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign