A fost o vreme în București când Poliția, numită Miliția pe atunci, era extrem de vizibilă pe străzi. În multe intersecţii importante din centru, dar şi în intersecțiile de drumuri naţionale, agenții de circulație aveau posturi fixe, numite popular borcane – de fapt, niște cabine cilindrice pentru milițienii care operau manual schimbarea culorilor semafoarelor. Borcanele au devenit un element de mobilier urban caracteristic Bucureștiului comunist pentru vreo 20 de ani, suficient cât să marcheze o generație-două. Au fost montate pe la mijlocul anilor ’50, au atins apogeul în anii ’60, iar până la jumătatea anilor ’70, au dispărut. Ți-am adus destule poze și vederi din epocă să poți admira această specie dispărută. Poate le-ai văzut dar nu ți-ai dat seama că e și câte-un borcan prin cadru.
O luăm deceniu cu deceniu, prin niște locuri prin oraș pe care e posibil să le știi și pe unde am avut borcane cu milițian inclus, acum 50 de ani.
➲ ANII ’50: DEBUTUL
Se instalează primele borcane, în intersecțiile principale. Era prima dată în istoria Capitalei când Miliția “ocupa” practic zone din oraș. Totul cu un scop funcțional: de acolo se putea comanda şi succesiunea fazelor semafoarelor, care la acea vreme nu dispuneau de automat programabil. Mmilițienii de la posturile fixe mai îndeplineau și funcția de azi a camerelor de supraveghere: observau orice eveniment din intersecție: accident, furt, etc., și puteau acționa imediat: chemau întăriri, ambulanță, etc. Inițial în culoare uniformă, spre finalul deceniului borcanele au căpătat schema coloristică consacrată, alb-roșu.
1956. Intersecția bulevardului Nicolae Bălcescu cu strada Batiștei. Chiar pe colț, vezi borcanul, într-una din primele poze cu așa ceva. Blocul Dalles și Hotelul Intercontinental nu existau încă. (foto: Facebook/Bucureștiul în imagini)
1956. Vară toridă și borcan la intersecția străzii C. A. Rosetti cu bulevardele Nicolae Bălcescu și Gheorghe Magheru, zona Scala. Nu exista aer condiționat, așa că milițianul fierbea liniștit în cabina lui, dacă nu ținea ușa deschisă. Vezi mai multe poze de la comuniștii germani din vara lui ’56 .
1956. Nu a încăput tot în poză, dar borcanul e aici colțul străzilor Doamnei și Smârdan, chiar în centrul vechi, la Banca Națională. Pe atunci, clădirea era sediul Ministerului Finanțelor al Republicii Populare Romîne iar zona-pilot a centrului istoric bucureștean nici nu visa să fie pietonală.
1957. Vedere în lungul șirului de cinematografe de pe bulevardul 6 Martie, actual Elisabeta. Borcanul de pe colțul cu str. Brezoianu urma să fie revopsit în alb-roșu în doi-trei ani. Revenim la el mai târziu în articol.
1958. Unul dintre cele mai longevive borcane, pe colțul bulevardului Magheru cu strada Arthur Verona, vizavi de Cinema Patria. Cadrul este unul extrem de valoros, pentru că apare dispărutul Muzeu Simu, demolat la scurt timp după această poză, deoarece “lua fața” noilor blocuri ONT și Eva, care au apărut pe partea asta de bulevard. Borcanul a rezistat, o să îl tot vezi în continuare.
1959. Același borcan de pe colțul bulevardului Magheru cu strada Arthur Verona și o vedere cuprinzătoare a axei nord-sud spre Universitate.
1959. Ilustrată oficială cu bulevardul 6 Martie văzut dinspre Casa Centrală a Armatei (actual Cerc Militar) de pe Calea Victoriei. Ascuns de vegetație, borcanul de pe colțul din stânga-jos pare să fi fost deja adus la zi cu noua schemă coloristică.
1959. Un borcan nou-vopsit, dar gol (milițianul era pe stradă), cel mai probabil la Piața 28 Martie (actuală Piața Unirii), într-o zonă de case care au fost demolate când s-a ridicat Magazinul Unirea, în anii ’70. Pe panoul din dreapta era anunțat proiectul ansamblului de blocuri de la Sala Palatului, ridicat în anii aceia.
➲ ANII ’60: VÂRFUL
Borcanele intră în folclorul urban, copiii încep să le spună “castraveți” milițienilor, printre alte porecle, iar lumea le mai spune agenților “milițieni vărsați”. Mai mult, borcanele devin adevărate puncte de reper. Șoferii de taxi ajung să-ți dea indicații la modul că imediat după borcanul din locul X, faci dreapta. Spre finalul deceniului, borcanele încep să fie desființate (probabil din cauza progresului tehnologic cu semafoarele automate) sau să sufere reconversii. În multe cazuri, cabinele sunt vopsite alb-albastru și atribuite supraveghetorilor şi încasatorilor de taxă pentru locurile de parcare. Epoca milițienilor la borcan începe să apună.
1960. Borcan la Piața Unirii (proaspăt denumită așa, pe atunci), pe colțul bulevardului George Coșbuc (tronson dispărut) cu strada Halelor (tronson dispărut, pe locul lui e stația de taxi din fața Magazinului Unirea), într-o scenă de stradă tipică. (foto: Facebook/Photo Historia)
1960. Borcanul de la intersecția Magheru-Verona, văzut din direcția opusă și vopsit în alb-roșu. Nici urmă de Muzeul Simu, iar pe colțul cu str. Verona, lângă actuala Librărie Cărturești, apăruse blocul ITB.
1960. Borcan la una din porțile Palatului Cotroceni, pe atunci Palatul Pionierilor. Deasupra intrării se vede un pic din sloganul: “Trăiască Partidul Muncitoresc Romîn, forța conducătoare în Republica Populară Romînă!” (foto: Facebook/Bucureștiul în imagini)
1964. Una dintre cele mai frumoase imagini din anii ’60 cu b-dul Magheru. Borcanul de pe colțul cu Verona era la locul lui. (foto: LIFE)
1964. Imagine aeriană cuprinzătoare cu bulevardele Magheru și Bălcescu. Borcanul de mai sus intră iarăși în cadru, de data asta umbrit de blocul ONT.
1964. Imagine cu același borcan de pe Magheru-Verona în prim-plan. Pe fundal, casa D. A. Sturdza, azi Librăria Cărturești. (foto: Muzeul de Fotografie)
1965. Ilustrată oficială din același loc, cu același borcan, dar cu perspectiva clasică, spre Cinema Patria. Se observă că au dispărut liniile de tramvai.
1966. Borcanul fotografiat cu 10 ani înainte în intersecția Bălcescu-Rosetti e încă acolo, dar vopsit bicolor.
1967. Borcan pe colțul străzii Sevastopol cu Calea Victoriei. Pe atunci, tramvaiul trecea pe Sevastopol, chiar pe lângă Casa Filipescu-Cesianu, recent restaurată și redeschisă publicului. (foto: volganeagră)
1967. Borcan pe colțul bulevardului Magheru cu strada George Enescu. În dreapta, blocul Eva, fratele blocului ONT.
1968. Poate cel mai bine pozat borcan, cu tot cu milițian înăuntru, la Piața Virgiliu (intersecția străzii Berzei cu bulevardul Dinicu Golescu). Locul arată diferit azi, intersecția e mult lărgită în urma demolărilor recente. (foto: volganeagră)
1969. Vizita președintelui american Richard Nixon în Republica Socialistă România. Poză de undeva din nordul orașului (posibil șoseaua Kiseleff), pe unde urma să treacă coloana oficială. Se vede clar și un borcan. (foto: Andrei Pandele)
1969. Chiar dacă nu se vede clar niciun borcan cu milițian, imaginea este prea spectaculoasă să nu fie aici. Coloana oficială cu președintele american Richard Nixon și secretarul general al PCR, Nicolae Ceaușescu, avansează pe bulevardul Magheru, prin dreptul Garajului Ciclop.
➲ ANII ’70: APUSUL
La începutul anilor ’70, numărul de borcane se reduce considerabil. Din rațiuni de supraveghere a unor zone-cheie centrale, anumite cabine rămân în uz, însă sunt desființate cu totul după 1975. Există relatări de la studenții vremii, de exemplu, despre milițianul care dirija circulația, prin ’70-’71 în intersectia Academiei cu Republicii (actual bulevard Elisabeta), cu mișcări de balerină (mâinile îmbrăcate în mănuși albe). Studenții rămâneau minute intregi să-l urmărească pe fereastra amfiteatrului de la Universitatea București, în pauze.
1971. Cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la fondarea Partidului Comunist Român (1921), portretele tovarășilor din conducerea de Partid și de Stat, precum și sigla PCR, steagul PCR și al Republicii Socialiste România, ornează fațada blocului ONT de pe bulevardul Magheru. Pe colțul cu strada Verona, binecunoscutul borcan, acum însă revopsit în alb-albastru și eliberat de Miliție. (foto: Muzeul de Fotografie)
1971. Pietoni cer indicații unui milițian la borcan, pe colțul Căii Victoriei cu strada Știrbei-Vodă, chiar vizavi de Ateneul Român. (foto: Willy Pragher)
1971. Același borcan pozat în 1957, acum colorat alb-roșu, pe colțul străzii Brezoianu cu bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej (fost 6 Martie și actual Elisabeta). (foto: volganeagră)
1971. Borcan la Liceul Lazăr, în intersecția bulevardului Gheorghe Gheorgiu-Dej (actual Elisabeta) cu bulevardul Schitu Măgureanu, pe care circula tramvaiul în epocă. (foto: volganeagră)
1972. Ilustrată oficială cu ceea ce fusese Piața Teatrului înainte de război. Borcanul e pe colțul Căii Victoriei cu strada Ion Câmpineanu, chiar lângă Hotelul Continental. Spațiul gol din centrul imaginii fusese ocupat de Teatrul Național București, bombardat de germani în 1944 și demolat în 1946. Pe locul lui e azi Hotelul Novotel.
1974. Una din ultimele poze cu milițian la borcan. O raritate deja, borcanul se găsea pe Calea Griviței intersecție cu strada Atelierului. Imaginea e luată din Hotelul Nord (actual Ibis), iar casele care se văd pe Griviței au fost demolate toate la începutul anilor ’80, pentru că pe aici trebuia să treacă inițial magistrala de metrou, care până la urmă a subtraversat strada vecină, Gheorghe Polizu. (foto: volganeagră)
Milițienii la borcan rămân o pată de culoare în folclorul urban bucureștean. Dacă te uiți la pozele din trei decenii diferite – anii ’50, anii ’60 și anii ’70 – îți dai seama că a fost ceva gândit pe termen mediu-lung, o abordare coerentă a unei nevoi de coordonare a traficului bucureștean, în creștere în acea perioadă. Plus că borcanele alea ieșeau în evidență oricum.
În prezent, Poliția reînvie tradiția borcanelor, dar doar într-un singur caz și prost: Secția 1 de pe bulevardul Lascăr Catargiu, o porcărie aprobată de autorități și inserată într-un perimetru protejat unde nici măcar comuniștii n-au demolat și n-au trântit clădiri noi. Nu trebuie să fii arhitect sau urbanist să-ți dai seama că așa o clădire n-are ce căuta aici. Dar hei, borcanul e borcan, tre’ să conțină milițian!
