Bucurestii Vechi si Noi

O imagine mai veche şi mai puţin paşnică, luată chiar din inima cartierului Uranus.

18 septembrie 2015 Bucurestii Vechi Si Noi Bucurestii in istorie

O imagine mai veche şi mai puţin paşnică, luată chiar din inima cartierului Uranus. Pe 13 septembrie, data ce comemorează evenimentele din toamna lui 1848, un moment tragicomic transformat de propaganda istorică într-o pagină de mare eroism naţional. Momentul a fost relatat de maiorul Pappasoglu, martor la faţa locului, în cartea „Istoria fondării oraşului Bucureşti”.

Înalta Poartă ceruse ştergerea oricăror urme ale revoluţiei din iunie. În acest scop a fost trimis la Bucureşti Fuad-paşa, care la 13 septembrie avea să convoace demnitarii români pentru a le citi hotărârea Porţii. Tabăra turcească s-a stabilit în Cotroceni. În ajunul zilei de 13, generalul C. Tell a ordonat strângerea în cazarma din dealul Spirii a tuturor militarilor rămaşi în Bucureşti, cu scopul de a da onorul trupelor otomane la intrarea lor în oraş. Numai că pompierii, întârziaţi la adunarea din dealul Spirii, s-au întâlnit cu militarii turci după ce aceştia depăşiseră cazarma, pe drumul cunoscut de noi drept strada Fonteriei. Drumul fiind îngust, iar trupele, neinformate, pompierii şi turcii au început să se îmbrâncească. S-au tras focuri de armă. În spatele coloanei otomane, artileria a luat poziţii de tragere şi a atacat cazarma. Infanteriştii români aflaţi înăuntru au răspuns etc. etc. Au murit 50 de români, iar turci, ceva mai mulţi. Totul, din proastă organizare: generalul fiind ocupat, cazarma fusese lăsată sub comanda maiorului Golescu; nici trupele otomane nu primiseră dispoziţii îndeajuns de clare.

sursa-

Cartierul Uranus

12003932_1005703906117972_7330822424239161726_n

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign