ca Grădina Botanică-n ceață

13 noiembrie 2015 The Hungry Mole Bucurestii noi

… noiembrie, deci, în toată splendoarea lui. Natura moare frumos, colorat, violent, ca-n poezii. Ziua e uneori soare și ți-i cald, cald rău. Dar dimineața-ți îngheață zgaibaracele.

Într-una din diminețile cețoase ale Orașului am făcut o altă plimbare prin Grădina Botanică. Umezeala se lăsase-n jos și se vedea – totul plutea peste copaci, peste frunzele galbene ce păreau că ard ca niște flăcări.

Mirosea a muced, mirosea a lucruri la care să te gîndești cînd n-ai ce face altceva – și toate florile și bălăriile ziceai că-s din „Rapsodiile de toamnă”…

Pe deasupra, peste castanii ciumpăviți, se vedeau coșurile Grozăveștiului – reci și ele, în dimineața aceea – și peste tot călcai pe frunze, pe iarbă-nbrumată, și locul era pustiu…

… era atît de trist că nici nu mai băgai de seamă sărăcia Grădinii și nici mizeria ei; era doar o dimineață tristă, cu ceață, de Noiembrie.

De-abia peste-o zi mi-am scos rebegeala din oase; grozav ce m-a luat frigul, aici, în josul Cotrocenilor. Mi-am pus vin fiert, am dat caloriferul mai tare și-am scos din raft poeziile lui Topîrceanu:

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă…

Tag-uri:
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign