… aflu – și-mi pare bine – că se va circula pe centura feroviară bucureșteană.
Bucureștiul, săracu’, abia de are o centură rutieră pe hîrtie. O centură feroviară – pentru călători – n-a avut niciodată.
Așa că, repet, îmi pare bine de ce-aud. Sigur va aduce un bine oamenilor care viețuiesc în zona periurbană – oameni care-s tot, tot mai mulți.
Acuma aștept să văd și minunea: și dacă va fi-n regulă, păi să știți c-o să fie un lucru uriaș pentru București.
Nu-i ușor să adaptezi și să pui pe picioare un lucru care n-a fost gîndit în folosul oamenilor.
Centura feroviară nu-nsemnează doar șine pe care să meargă iute trenul.
Ci și stații – acolo unde omul are nevoie de ele. Stații-n care omul poate ajunge fără să fie călcat de-un șofer disperat de traficul infernal. Stații-n care să nu-ți fie frică – și poate nici frig – să stai după tren.
Pe hîrtie nu sună rău. E un pas – primul pas – pentru a le da oamenilor de ales: pentru a-i ajuta să intră și să iasă lesne din orașul ăsta.
Se pot face multe și – după cum vedeți – nu-s decît lucruri care ni-s la îndemînă.